Constantin C. Giurescu (n. 26 octombrie 1901, Focșani - d. 13 noiembrie 1977, București) - istoric, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. A fost, alături de Gheorghe Brătianu și Petre P. Panaitescu, un reprezentant important al curentului "Școala nouă în istorie". În 1948 a fost înlăturat de la Universitate, iar între 1950 și 1955 a fost deținut politic la închisoarea Sighet.

Considerat unul dintre cei mai importanți istoriografi români, cu o bogată activitate radiofonică desfășurată de-a lungul a peste patru decenii, Constantin C. Giurescu începea seria participărilor la microfonul Universității Radio în 19 noiembrie 1932, cu conferința Jurământul cu brazdă în cap. În sud-estul Europei, Principatele românești au avut o existență neîntreruptă din secolul al XIV-lea, această continuitate statală neputând fi constatată la popoarele învecinate:

Una dintre mândriile trecutului nostru, în același timp, dovada netăgăduită a simțului nostru public, este faptul că am știut să păstrăm, fără întrerupere, ființa statului de la întemeierea lui până în zilele noastre. […] Singuri noi ne-am păstrat neîntrerupt ființa politică. Cu mari jertfe, e drept; pierzând vremelnic chiar părți întregi din trupul țării, dar am păstrat-o. În cuprinsul țărilor românești au poruncit întotdeauna numai domnitorii și voievozii noștri, în bisericile noastre clopotele n-au amuțit ca-n alte părți, de teama stăpânilor de altă lege. (Constantin C. Giurescu, Jurământul cu brazda în cap, conferință difuzată la 19 noiembrie 1932, în A.S.R.R., dosar 10/1932).

Marți, 14 martie 1933, la ora 20, în conferința Dezvoltarea istorică a românilor până la întemeierea Principatelor, profesorul Constantin C. Giurescu abordează subiectul evului mediu românesc, convins că nu există problemă, cât de importantă și complicată, care să nu poată fi redusă la liniile ei esențiale și deci, expusă pe scurt:

Există totuși în trecutul nostru o epocă foarte întinsă asupra căreia, cu tot progresul din ultimul timp, nu suntem bine luminați. Este epoca de o mie de ani care desparte vremea părăsirii Daciei Romane de aceea a întemeierii Principatelor.

Dar pe cât e de necunoscută, pe atâta e de însemnată această epocă a evului românesc. Să ne gândim că acum e vremea când se încheagă etnic poporul nostru, când el primește creștinismul și când își întocmește primele alcătuiri politice, modestele cnezate și voievodate, din care vor ieși apoi cele două domnii, pentru a înțelege ce loc ține în viața neamului acest răstimp de o mie de ani. (Constantin C. Giurescu, Dezvoltarea istorică a românilor până la întemeierea Principatelor, conferință difuzată la 14 martie 1933, în A.S.R.R., dosar 8/1933).

Din activitatea istoricului Constantin C. Giurescu la Radio, Arhiva Radio România păstrează 28 de texte ale conferințelor ținute în cadrul Universității Radio, între anii 1932-1943. Astfel, istoria zbuciumată a României este predată într-o mare aulă universitară, rigoarea academică îmbinându-se perfect cu limbajul popularizării științei.

Prezent la microfonul Radiodifuziunii, în 24 Ianuarie 1940, cu conferința intitulată Unitatea noastră națională, Constantin C. Giurescu arăta:

Sărbătoarea de astăzi poate fi socotită, pe drept cuvânt, sărbătoarea simbolică a neamului românesc. Ea rezumă dezvoltarea întregii noastre istorii contemporane, sintetizează luptele și suferințele a rânduri de oameni și e, în același timp, îndreptar luminos pentru viitor.

Foarte adesea, aproape întotdeauna, la temelia marilor acțiuni politice stă o idee sau o stare de spirit. La temelia unirii noastre politice stă conștiința unității noastre etnice, ca origine, ca limbă, ca religie. (Constantin C. Giurescu, Unitatea noastră națională, conferință difuzată la 24 ianuarie 1940, în A.S.R.R., dosar 1/1940).

Treizeci de ani mai târziu, în epoca benzii de magnetofon, revenit la microfonul Radiodifuziunii, profesorul Constantin C. Giurescu reia tema Unirii Principatelor Române, în prefața la "Memoria pământului românesc", emisiune radiofonică al cărei colaborator prestigios a fost mai bine de un deceniu. Înregistrare din 23 ianuarie 1973, inclusă în Fonoteca de Aur Radio România (AUR ZW 293):

Vă invităm să ascultați și alte înregistrări cu istoricul Constantin C. Giurescu în secțiunea ”Personalităţi” a site-ului nostru.

La 1 Decembrie 1918, Iuliu Hossu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, din însărcinarea Marelui Sfat Naţional Român, a fost cel care a citit celor 100.000 de români veniţi din toate colţurile Transilvaniei şi din Părţile Vestice, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, proclamaţia de unire a Transilvaniei cu Regatul României.

Declaraţia de Unire de la Alba Iulia a fost dusă la Bucureşti şi înmânată Regelui Ferdinand I al tuturor românilor de episcopii Iuliu Hossu şi Miron Cristea (episcopul ortodox de Caransebeş şi viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), împreună cu cei doi fruntaşi ardeleni : Alexandru Vaida-Voievod şi Vasile Goldiş.

Înregistrarea de mai sus, cu Iuliu Hossu, a fost realizată în 14 septembrie 1969, la Mănăstirea Căldărușani, intrată în Arhiva Radio Europa Liberă şi difuzată la Radio România în 29 noiembrie 1993 (emisiunea Mediateca de istorie, realizator Mariana Conovici).

În perioada interbelică, oameni politici români au vorbit în faţa microfonului cu obiectivitate şi patriotism despre România Mare. Transcriem un fragment din conferinţa Cuvânt sărbătoresc cu prilejul aniversării unirii Ardealului ţinută la Radio de ministrul de interne Ion Ianculeţ, la 1 decembrie 1935 (A.S.R.R., dosar 13/1935):

Unirea noastră s-a dovedit trainică, ea va fi veşnică, fiind izvorâtă din puterea de viaţă a poporului român, are la bază cel mai înalt principiu al formelor vieţii date de istoria omenirii, are la bază ideea statului naţional, după care a fost reîmpărţită harta lumii în urma războiului mondial…România Mare s-a creat. Ea trebuie consolidată. Totul ne ajută la aceasta fiindcă totul ne uneşte.

Vă invităm să ascultaţi înregistrări sonore inedite păstrate în Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune, cu mărturii ale participanţilor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1918, în secţiunea Primul Război şi Marea Unire în documente radiofonice, a site-ului nostru.

După douăzeci de ani de la debutul radiofonic cu un program muzical difuzat în direct, în 20 februarie 1938, în emisiunea "Ora satului", Maria Tănase înregistrează la Radio, pe bandă magnetică, "Hora Unirii", care va fi transmisă în 24 Ianuarie 1959, când se aniversau 100 de ani de la Unirea Principatelor Române.

Vă invităm să ascultaţi "Hora Unirii", compoziţie de Alexandru Flechtenmacher, pe versuri de Vasile Alecsandri, în interpretarea Mariei Tănase, susţinută de Orchestra Populară Radio, dirijată de Victor Predescu. Înregistrarea a fost inclusă în Fonoteca de Aur Radio România, cu indicativul Aur 56 şi transpusă în format digital (FM-A-68).

Colaborator de prestigiu al Radioului românesc, timp de mai bine de patruzeci de ani, istoricul Constantin C. Giurescu spunea la 24 Ianuarie 1940: sărbătoarea de azi […] rezumă dezvoltarea întregii noastre istorii contemporane, sintetizează luptele și suferințele a rânduri de oameni și e, în același timp, îndreptar luminos pentru viitor.

Treizeci de ani mai târziu, în epoca benzii de magnetofon, revenit la microfonul Radiodifuziunii, profesorul Constantin C. Giurescu reia tema Unirii Principatelor Române, în prefața la "Memoria pământului românesc", emisiune radiofonică al cărei colaborator prestigios a fost mai bine de un deceniu. Înregistrare din 23 ianuarie 1973, inclusă în Fonoteca de Aur Radio România (AUR ZW 293), poate fi reascultată aici.

Vă invităm să parcurgeţi conferinţe având ca subiect trecutul poporului şi al ţării noastre, ţinute la microfonul "Universităţii Radio" de elita intelectuală românească, în secţiunea Arhiva scrisă. Emisiuni 1928-1947 şi să ascultaţi versuri dedicate Unirii, în emisiunea "Moment poetic" din 1968, interpretate de actorul Constantin Codrescu.

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca - d. 30 aprilie 1979, București) - publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat Unirea în 1918, ministru al Basa­rabiei în mai multe guverne de după 1918, ministru al Lucrărilor Publice, al Comunicaţiilor, al Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, senator şi deputat (1918-1934), membru corespondent al Academiei Române (1918). Arestat în 1950 şi întemniţat la Sighet fără a fi judecat, a fost predat în 1952 autorităţilor sovietice, care l-au condamnat la 25 ani muncă silnică. A fost readus în ţară, fiind de astă dată închis la penitenciarul Gherla până în 1957.

Fragment din înregistrarea-document cu Pantelimon Halippa, realizată de Sergiu Grossu în 7 martie 1969, difuzată în emisiunea "Diaspora literară" (Fonoteca Radio, 6/ 118053), din 3 mai 1999. Redactor: Ileana Corbea.

Întreaga emisiune, aflată în secțiunea ”1918”, poate fi ascultată aici.

Anul 1918 a adus României cel mai important eveniment din istoria modernă: unirea politică a tuturor românilor. Prima provincie care s-a unit cu ţara a fost Basarabia, care după mai bine de o sută de ani de ocupaţie, revenea într-un stat românesc. 

La Chişinău, încă din toamna anului 1917, s-a format Sfatul Ţării - organ reprezentativ cu rol legiuitor ales de popor. În fruntea mişcării erau: Ion Ianculeţ, Constantin Stere, Vasile Stroescu, Paul Gore, Vladimir Herţa, Pantelimon Halippa, Onisifor Ghibu, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu, Ion Buzdugan, Alexei Mateevici, Simion Murafa şi alţii. În Sfatul Ţării erau 156 de deputaţi, care reprezentau toate minorităţile naţionale şi păturile socio-profesionale.

La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării a decis, cu majoritate de voturi, unirea Basarabiei cu România.

Vă invităm să ascultaţi şi alte emisiuni transmise la Radio şi să parcurgeţi conferinţe marca Radio România, dedicate acestui eveniment istoric, în secţiunile Manuscrise şi Emisiuni ale site-ului nostru.