Documente sonore difuzate în emisiunea "Glasul patriei". Orele Unirii de la Alba Iulia, în data de 1 decembrie 1982.

Mărturii: Florea Mârza, Emil Jurca, Barbu Cornel, Maria-soția sa, Ioan Popa, Ioan Șerdean (săteni din Galtiu, jud. Alba) și Cornel Crișan din Teiuș. Redactori: Marilena Gheciu și Ioana Nițescu, Redacția Emisiunilor pentru Străinătate (REPS)

Florea Mârza, sătean din Galtiu, despre pregătirea Marii Uniri;

Emil Jurca și Cornel Crișan, impiegat de mișcare în Gara Teiuș, despre drumul spre Alba Iulia și despre Ioan Arion, erou-martir al Marii Unirii, împușcat în gara din Teiuș;

Interviu cu Barbu Cornel, Maria-soția sa, Ioan Popa și Florea Mârza, săteni din comuna Galtiu, jud Alba, participanți la Marea Adunare de la Alba-Iulia, unde duc steagul "GALTIU. Trăiască Unirea și ROMÂNIA MARE";

Mărturiile veteranilor Ioan Șerdean și Cornel Crișan din Teiuș despre Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

Document sonor difuzat în data de 13 iunie 1990 de către Departamentul Emisiunilor pentru Străinătate (DEPS).

Interviu cu Iuliu Drăghici și Vasile Conta, participanți la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

Emisiune difuzată în data de 26 octombrie 1990. Invitat: Viorica Moisuc. Realizator: Dan Manolache.

Tratatul de la București (7 mai 1918); relația cu Antanta; condițiile internaționale; situația militară a României în perioada mai-octombrie 1918; neratificarea Tratatului de la București de către Regele Ferdinand I; 28 oct./9 nov. - manifest al generalului Berthelot către românii din teritoriile ocupate prin care îi chema la luptă; desăvârșirea unității statale în urma participării la Războiul de Reîntregire.

Prezentatori şi autori ai selecţiei şi comentariului: Camelia Stănescu şi Viorel Popescu.

Ilustraţia muzicală a comentariului: Marian Megan şi Adrian Mondiru.

Disc 1:

 Disc 2:

 Disc 3:

Cu participarea extraordinară a următorilor:

Ion Caramitru, Mircea Dinescu, Coralia Meteleanu, Ionel Tudor, Alexandru Mironov, Carol Mălinescu, Ioan David, Ştefan Ciochinaru, Mircea Munteanu, Ion Filipoiu, Dan Cristescu, Simonfty Katalin, Peter Mag, Ildiko Schaffhauser, Renate Storch, Eugen Dichiseanu, Ana Blandiana, Doina Andrieş, Viorel Popescu, Sorin Caracseghi, Lică Pavel, Dan Soare, Petre Popescu, Boris Singer, Theodor Brateş, Gelu Voican-Voiculescu, Ion Iliescu, Ştefan Guşe, Dumitru Mazilu, Bogdan Herzog, George Balica, George Marinescu, Petre Roman, Victor Ionescu, Mihai Lupoi, Valeriu Dăescu, Adriana Călian-Frăteanu, Tudorel Vasiliu, Eugen Curatu.

Muzica:

"16 decembrie" cu formaţia "Pro Musica"; "Acolo este ţara mea" cu Tudor Gheorghe; "Hora Unirii" cu Maria Tănase; "Libertate" cu Victor Socaciu; "Nopţi" cu Vali Sterian şi Compania de sunet; "Crăciun însângerat" cu formaţia "Roşu şi Negru"; "22" cu Doru Căplescu; "Cântec pentru libertate" şi "Reaprindeţi candela" cu Doina şi Ion Aldea Teodorovici şi cu Dida Drăgan, pe versuri de Grigore Vieru şi muzică de Ion Aldea Teodorovici.

"Hai să-ntindem hora mare" cu Sava Negrean-Brudaşcu şiVeta Biriş;

"Bocet" cu Gheorghe Zamfir - nai;

Colindele "Iată, vin colindătorii" şi "O, ce veste minunată" cu Corul "Madrigal", dirijor: Marin Constantin;

"Invocaţie" (fragment) cu formaţia "Phoenix" ;

"Monumentul păcii" şi "Vineri" cu Vasile Şeicaru;

"Deşteaptă-te române" de Andrei Mureşanu;

"Voinţa neamului" de Ioan Danielescu;

"Sfântă zi de libertate", "Hora Unirii" şi "Saltă, române" de Alexandru Flechtenmacher.

Epilog: Florian Pittiş (text: Dan Ursuleanu), ilustraţia muzicală: Florin Ionescu.

Casa de producţie "Electrecord".

Emisiune difuzată în data de 1 decembrie 1992. Mărturii: Lia Lazăr Gherasim, Lucia Mihaly de Apșa, Harry Maiorovici. Voce Ilie Lazăr cântând - copie după un disc rar, înregistrare realizată de Harry Maiorovici. Invitat: prof.univ.dr. Ioan Scurtu. Realizator: Virginia Călin. Înregistrări aflate în Arhiva de istorie orală.

Lia Lazăr Gherasim despre tatăl său, Ilie Lazăr. Alături  de Iancu Flondor, Ilie Lazăr a pus steagul românesc pe clădirea primăriei din Cernăuți: ”Ne-am dus cu Iancu Flondor să preluăm imperiul!”

Lucia Mihaly de Apșa despre plecarea delegaților către  Marea Adunare de la Alba Iulia (min. 4). 

Prof. univ. Ioan Scurtu despre activitatea politică a lui Ilie Lazăr (min. 6'55'').

Mărturia lui Harry Maiorovici despre faptul că Ilie Lazăr i-a apărat pe evreii din Maramureș, atunci când legionarii pregăteau împotriva acestora acțiuni violente (min. 10'40'').

Mărturie Gheorghe Pop din Giulești, care l-a vizitat pe Ilie Lazăr după ieșirea acestuia din detenție (min. 27'21'').

Ilie Lazăr (n. 1895, Giulești, Maramureș - d. 1976, Cluj) s-a implicat de tânăr în mişcarea naţională a românilor transilvăneni, ajungând ca la 23 de ani să fie cel mai tânăr dintre delegaţii de la Alba Iulia care au votat Unirea Transilvaniei cu România. Participant la Primul Război Mondial, după dezertarea din armata austro-ungară, a asigurat, în toamna anului 1918, ordinea în Cernăuţi, până la intrarea armatei române. În ianuarie 1919, a participat alături de armata română la luptele pentru eliberarea oraşului Sighet, fiind un bun cunoscător al zonei şi având experienţa frontului.

Stabilit în Bucureşti, în 1923, dar bucurându-se de simpatia şi sprijinul ţăranilor maramureşeni, a fost ales de trei ori deputat de Maramureş: în 1928, 1932 şi în 1937. În calitate de reprezentant al Maramureşului, a avut numeroase intervenţii în plenul Adunării Deputaţilor, solicitând adoptarea unor măsuri economice pentru a scoate din izolare această parte a ţării. La sfârşitul anilor '30, în contextul apariţiei în legislaţia românească interbelică a primelor măsuri cu caracter antisemit şi a expansiunii mişcărilor de extremă dreaptă, Ilie Lazăr a intervenit în favoarea populaţiei evreieşti din Maramureş.

Urmând politica promovată de Iuliu Maniu, pe care îl considera un adevărat mentor, Ilie Lazăr s-a pronunţat deschis împotriva regimurilor autoritare conduse de Regele Carol al II-lea şi Mareşalul Ion Antonescu, iar pentru atitudinea sa intransigentă a fost internat cu domiciliu forţat la Mănăstirea Turnu şi în lagărul de la Târgu Jiu. 

O nouă etapă în viaţa lui Ilie Lazăr a început odată cu instaurarea regimului comunist. Arestat în mai 1946, a fost condamnat, cu o zi înaintea alegerilor din 19 noiembrie, la 7 luni închisoare corecţională. Rearestat la mijlocul lunii iulie 1947, în urma acțiunii de la Tămădău, reținut la Ministerul de Interne, a refuzat orice cooperare cu cei care-l anchetau. Condamnat la 12 ani temniţă grea, a fost nevoit să suporte, timp de 17 ani, chinurile, neajunsurile şi umilinţele din închisorile şi coloniile de muncă din timpul lui Gheorghiu-Dej.

Emisiune difuzată în data de 1 februarie 1993. Interviu cu Anton Crihan despre Unirea Basarabiei cu România (prima parte). Înregistrarea a fost realizată de unul dintre membrii familiei, la 27 martie 1988, atunci când se împlineau 75 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Realizator: Dan Manolache.

Anton Crihan (n. 1893, satul Sângerei, jud. Bălți - m. 9 ian. 1993, Saint Louis, Missouri, SUA) a urmat Facultatea de Drept la Odessa și București, obținând apoi titlul de Doctor în Științe Politico-Economice la Sorbona. Militant convins pentru întregirea României, Anton Crihan a fost deputat în Sfatul Țării de la Chișinău și membru al Guvernului României în perioada interbelică. A reprezentat în mai multe legislaturi județul Soroca în Parlamentul de la București. După 1948, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde a încetat din viață, fiind înmormântat, conform ultimei sale dorințe, în comuna natală.

Emisiune difuzată în data de 8 februarie 1993. Interviu cu Anton Crihan despre Unirea Basarabiei cu România (partea a doua). Înregistrarea a fost realizată de unul dintre membrii familiei, la 27 martie 1988, atunci când se împlineau 75 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Realizator: Dan Manolache.

Anton Crihan (n. 1893, satul Sângerei, jud. Bălți - m. 9 ian. 1993, Saint Louis, Missouri, SUA) a urmat Facultatea de Drept la Odessa și București, obținând apoi titlul de Doctor în Științe Politico-Economice la Sorbona. Militant convins pentru întregirea României, Anton Crihan a fost deputat în Sfatul Țării de la Chișinău și membru al Guvernului României în perioada interbelică. A reprezentat în mai multe legislaturi județul Soroca în Parlamentul de la București. După 1948, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde a încetat din viață, fiind înmormântat, conform ultimei sale dorințe, în comuna natală.

Înregistrare realizată de Radio Cluj în 1993, aflată în Fonoteca de Aur.

Nerva Stoica, cel mai tânăr membru al Gărzii Naționale, rememorează ziua de 1 Decembrie 1918.