Creierele multora dintre noi funcţionează în regim multitasking; cu siguranţă, şi sufletele. Nimic mai diferit de starea pe care o cere muzica pentru a fi ascultată, o slujbă religioasă la care asişti, confesiunea cuiva apropiat. Recunosc, e complicat să mă pot concentra cât de cât decent la multe dintre concertele plasate între două interviuri pentru "Poveştile de succes" sau înaintea unei pauze de festival cu interviuri în direct. De altfel, Grigore Constantinescu, un model pentru mine şi ca meloman, spunea odată că a ajuns să se bucure cu adevărat de muzică după ce s-a pensionat.

Pe scurt - e complicat, dar există momente în care, şi în condiţiile obişnuite, ale stresului ca reporter, magia reuşeşte să treacă. În RadiRo 2014, după Orchestrele Radio Helsinki şi Radio Stuttgart - două concerte exemplare, după mine - nu mă aşteptam la prea multe de la Orchestra Naţională a Franţei. Am, din păcate, prejudecata că orchestrele latine nu strălucesc neapărat prin performanţă, că mecanismele de mare precizie care sunt ansamblurile din Germania, Marea Britanie sau Elveţia suplinesc lipsa aparentă a participării emoţionale prin claritate, coerenţă - într-un cuvânt, prin armonie. Ei bine, seara de sâmbătă, 27 septembrie, mă bucur că a contrazis ceea ce credeam! Nu ştiu cum v-aţi simţit dumneavoastră, cei din studioul "Mihail Jora" sau care aţi urmărit Radio România Muzical, dar Simfonia a II-a de Rahmaninov, sub bagheta lui Vassily Sinaisky, a fost o revelaţie de ceea ce poate oferi o mare orchestră într-un moment de graţie: să treci dincolo de perfecţiunea redării, să zbori şi să-i iei cu tine pe cei care te urmăresc hipnotizaţi.

Cu Vassilly Sinaiksy, artizanul acelei seri RadiRo de sâmbătă, 27 septembrie 2014, am stat de vorbă pentru "Poveştile de succes ale muzicii". Se simţea bine, a fost amabil şi ne-a oferit 20 de minute din timpul său. Vă oferim acest interviu în 9 şi 16 noiembrie, ora 10,30.