Theodor Grigoriu - portret în 5 ediții la 'Sunete contemporane', 25-29 iulie

Theodor Grigoriu s-a născut în Galați, la 25 iulie 1926, fiind primul copil al cuplului Vasile (pictor ce a profesat gravura și litografia) și Rarița (casnică). Talentul violonistic manifestat de la o vârstă fragedă i-a marcat destinul, dar nu în direcția interpretativă, ci în cea componistică. Cvartetul scris la 17 ani obține mențiune la Concursul "George Enescu"; doi ani mai târziu devine însă student al Facultății de Arhitectură, unde leagă o strânsă prietenie cu Liviu Ciulei. Instrucția muzicală și-a desăvârșit-o la Conservatorul din Moscova, sub îndrumarea lui Aram Haciaturian.

Creator a numeroase muzici de film și de teatru, Theodor Grigoriu și-a manifestat originalitatea în partituri camerale, simfonice și vocal-simfonice, greu de încadrat sub o singură sintagmă, dar întotdeauna cu priză la public. A fost premiat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (1953, 1974, 1978, 1985, 1999, 2000, 2004, 2006) și în 1990 a primit Medalia de aur din partea Academiei Franceze "Arts-Sciences- Lettres".

Gloanțele Revoluției, rătăcite în casa sa de lângă TVR, avea să le poarte pâna la sfârșitul vieții (20 mai 2014).


Între "boabele" și ethosul muzicii

Situându-și muzica în apropierea nimbului poetic - în acest sens Canti per Europa - oratoriu pentru cor și orchestră pe versuri de Rimbeau, Eminescu, Shelley, Garcia Lorca, Pușkin și Dante (1978) este emblematic pentru întreaga sa creație - Theodor Grigoriu a sondat în ipostaze variate un ethos propriu, cu rădăcini în fondul culturii românești și deschis universalității.

Explorările parcurse sunt dominate de o anume fascinație a frumosului și poate că acest imbold componistic leagă muzicile scrise în diferite perioade de creație: de la Simfonia Cantabile op. 1 (1950, revizuită 1966) la O Simfonie Liturgică pe texte religioase (2002), de la Suita pentru cvartet de coarde Pe Argeș în sus (1953) la Cvartetul de coarde nr. 2 În căutarea ecoului (1993), de la Variațiuni simfonice pe un cântec de Anton Pann (1955) la ciclul Bizanț după Bizanț (1994 - 2004) ce cuprinde Concertul Trinity pentru vioară și orchestră, Sonata "Marea trecere" pentru vioară solo și Sonata "Eterna întoarcere" pentru vioară și pian.

Vă invit să ascultați "Sunetele contemporane" din 25 - 29 iulie dedicate maestrului Theodor Grigoriu pentru care Enescu a reprezentat "părintele meu spiritual".

Monica Cengher