Un generic care preia titlul unui film francez din 1951, în care Jean Bretonniere interpreta un cântec de Hubert Giraud a cărui celebritate s-a păstrat peste decenii, devenind o cunoscută chansonetă intrată în repertoriul celebrei Edith Piaf, cântată apoi Juliette Greco și Yves Montand; un refren pe care mulți l-au identificat cu un simbol al Parisului și chiar al Franței.

Sub cerul parizian s-au perindat mari artiști de-a lungul timpului, printre ei și mulți muzicienii care au cântat, au dirijat, au compus, s-au format sau au predat discipolilor lor, care au pornit în carieră, și-au confirmat valoarea și au cucerit faima pe scenele acestei citadele culturale europene - un veritabil oraș lumină pentru multă vreme. Multe dintre paginile de notorietate ale creației musicale franceze au fost plămădite aici, altele au răsunat pentru prima data în fața publicului, au cucerit interpreții de pretutindeni - și, firesc, și pe cei din România.

Paris - un spațiu care a iradiat literalmente în peisajul European, fiind considerat un focar al cunoașterii și perfecționării artistice dar și al recunoașterii la nivel international. Așa s-a întâmplat și cu mulți muzicieni români care și-au îndreptat pașii spre Paris în diferite etape ale devenirii lor artistice, care au fost prezenți pe scenele din capitala Franței, au efectuat înregistrări, au colaborat cu artiștii de acolo.

Aspecte ale diferitelor "tipuri de relaționare" a muzicienilor români cu universul francez încearcă să surprindă această serie de emisiuni sub genericul Sous le ciel de Paris, programată în fiecare joi seară (și reluată sâmbăta, de la 16,30).

Prima ediție vă propune o înregistrare remarcabilă realizată la Salle Wagram din Paris în 1957 cu partitura Concertului pentru pian de Paul Constantinescu; Orchestra Națională a Radiodifuziunii Franceze a fost dirijată de Constantin Silvestri iar solist a fost pianistul Valentin Gheorghiu. Un proiect discografic His Master's Voice apărut și la Electrecord în 1959. O delicată imagine sonoră asupra piesei "Claire de lune" de Claude Debussy și apoi o poetică imagine a Variațiunilor simfonice de Cesar Franck - momente mai rar auzite din discografia pianistului care a studiat și la Paris în copilărie, la recomandarea lui George Enescu. Cu discreția, reticența și modestia sa caracteristică, artistul a încredințat totuși cu sinceritate microfonului câteva dintre amintirile sale asupra ... experiențelor sale muzicale pariziene.

La cei 91 de ani pe care îi împlinește chiar în 21 martie, Maestrul afirmă: "în viața mea Muzica a fost Totul - tot ce am putut să fac. Am considerat Muzica un fel de ... religie care te apropie de Dumnezeu, de alte sfere mai înalte."