În această Sâmbătă, revenim la tezaurul sonor al Teatrului Metropolitan din New York, din care voi difuza un spectacol - pe care, precis l-ați ascultat atunci când l-am transmis "în direct" sau l-ați vizionat la Cinema, dar a cărui prezentă redifuzare, sunt sigură că vă va face mare plăcere.

Este vorba despre spectacolul din 10 ianuarie 2009 cu opera La Rondine, avându-i cap de afiș pe Angela Gheorghiu și Roberto Alagna - în urmă cu 15, 20 de ani "cuplul de vis al teatrului liric mondial". Un spectacol - reluând titlul puccinian într-o nouă producție semnată de regretatul regizor francez Nicolas Joel (decedat în vara anului trecut) și în scenografia elegantă, sofisticată, Art Deco, a lui Ezio Frigeri - superb, din toate punctele de vedere, și în care cuplul central Angela Gheorghiu ( Magda) - Roberto Alagna (Ruggero) este secondat de soprana americană Lisette Oropesa și tenorul român Marius Brenciu, care au întruchipat cel de-al doilea cuplu de îndrăgostiți ai operei.

Vedetele - cei pentru care Teatrul Metropolitan optase să includă în stagiunea 2008-2009 La Rondine, într-o nouă producție - Angela Gheorghiu și Roberto Alagna înregistraseră de fapt, aceeași partitură, în vara anului 1996 pentru casa de discuri EMI. Și, fuseseră la vremea respectivă, aclamați de toată presa muzicală.

"Pâna în prezent, discografia operei La Rondine era dominată de înregistrarea realizată de Lorin Maazel cu Kiri Te Kanawa si Placido Domingo la SONY, discutabilă sub multe aspecte. Noua versiune EMI (...) o surclasează însă fără dificultate pe prima. Și, chiar dacă am putea fi câteodată iritați de tapajul mediatic care însoțește orice realizare a acestui cuplu liric, trebuie să recunoaștem acum că, în La Rondine, el functioneaza minunat si că nici unul, nici celălalt nu au cântat mai frumos ca în această înregistrare" - scria, de pildă, un cronicar francez despre integrala rezultată, în paginile revistei Opera Intenational. Iar, 13 ani mai târziu, după spectacolul din 10 ianuarie 2009 de la MET, un alt cronicar scria:" Complicitatea lor, complementaritatea lor sunt evidente; iar personajele lor au tinerețe, elan si o sinceritate fără urmă de artificial (...) Angela Gheorghiu știe să creeze un personaj seducător, perfect dozat în rețineri și elanuri, eleganța ei apretată asortându-se ideal cu Magda (...), în timp ce, Roberto Alagna demonstrează cu această ocazie, mari afinități cu rolul Ruggero."