Vă propun un album semnat de Martha Argerich, apărut pe 13 mai 2016 sub sigla casei Deutsche Grammophon. Însă nu este un album cu înregistrări recente, ci înregistrări ale unei tinere Martha Argerich, niciodată însă gravate până acum pe disc, înregistrări din anii 1960 și 1967, când Martha Argerich era încă o promisiune, și nu o certitudine a pianisticii mondiale de cel mai înalt nivel. Astăzi, Martha Argerich are 75 ani, împliniți pe 5 iunie anul acesta, și statura unei mari personalități, una dintre cele mai mari pianiste din a doua jumătate a secolului XX.

Interesant este că pe acest album pe care-l ascultăm astăzi - Martha Argerich Early recordings, regăsim și două piese înregistrate în 1960 care nu sunt tipice pentru repertoriul Marthei Argerich. Așa cum sunt Sonata nr.18 KV 576 în Re Major de Wolfgang Amadeus Mozart, înregistrată în 23 ianuarie 1960 de radiodifuziunea germană din Koln și Sonata nr.7 op.10 nr.3 în Re major de Ludwig van Beethoven - înregistrare din 8 septembrie 1960, realizată de aceeași radiodifuziune publică germană.

Este interesant să constați și că atunci când avea 18 ani, Martha Argerich era deja o pianistă excepțională, având siguranța tehnică și dezinvoltura unui artist matur, foarte stăpân pe ceea ce vrea să transmită publicului. Când avea 18 ani, Martha Argerich deja câștigase două importante concursuri: cel de la Geneva și Concursul internațional Ferrucccio Busoni. Însă consacrarea internațională avea să vină abia 5 ani mai târziu, în 1965, când Martha Argerich câștiga concursul Chopin de la Varșovia. Până în anii optzeci obișnuia să cânte și recitaluri solo, apoi a renunțat, concentrându-se mai ales asupra concertelor și recitalurilor cu muzică de cameră. Așa că a asculta un recital solo marca Martha Argerich este într-adevăr un privilegiu ieșit din comun.

Să asculți Prokofiev interpretat de Martha Argerich este cu adevărat o experiență - de altfel, unul dintre concertele a căror interpretare a consacrat-o este semnat de Serghei Prokofiev - este vorba despre Concertul nr.3. Însă mult mai rar, am avut posibilitatea de a asculta lucrări pentru pian solo de Prokofiev interpretate de Martha Argerich. În 16 martie 1960, o Martha Argerich de 18 ani înregistra Toccata op.11 și Sonata nr.3 op.28 în la minor de Serghei Prokofiev pentru Radiodifuziunea germană din Hamburg.

În aceeași zi de 16 martie 1960, Martha Argerich a înregistrat pentru Radiodifuziunea germană din Hamburg și Suita Garpard de la nuit de Maurice Ravel, o extraordinară demonstrație de virtuozitate a unei muziciene de doar 18 ani în care însă putem deja să o vedem pe marea vedetă de mai târziu.

Cronologic vorbind, prima înregistrare a sonatei de Ravel a fost realizată de Martha Argerich în 8 septembrie 1960, pentru Radiodifuziunea germană din Koln, prezentată acum în premieră pe discul Early recordings.

Prokofiev - un alt compozitor preferat de tânăra Martha Argerich - e de înțeles de ce, personalitatea clocotitoare a Marthei Argerich, nonconformismul și abilitățile sale tehnice extraordinare potrivindu-se foarte bine acestei muzici. Unica înregistrare de pe discul propus este cea a Sonatei a VII-a de Serghei Prokofiev, înregistrată în 31 octombrie 1967 pentru radiodifuziunea germană din Koln: Martha Argerich avea 26 ani și se lansase deja la nivel internațional după cucerirea premiului I, în 1965, la Concursul Chopin de la Varșovia.

Martha Argerich Early Recordings - un album care poate fi ascultat luni, 4 iulie, de la ora 20.45 sau oricând pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.