Lipatti... 68 de ani de la ultima sa dimineață


68 de ani de la ultima dimineață a lui Dinu Lipatti... 2 decembrie 1950. La radio se transmitea un cvartet de Beethoven. "Pentru a scrie o asemenea muzică, trebuie să fii un instrument al lui Dumnezeu" - ultimele sale cuvinte.

Că era pe moarte, se știa de ceva vreme. În 16 septembrie, la Sala Parlamentului din Besançon, cântase pentru ultima oară pentru publicul care îl urmărea cu respirația tăiată... Adus la concert de o ambulanță, palid, slăbit, urca pe scenă în ciuda tuturor rugăminților și avertismentelor: "Am promis, trebuie să cânt!". Apoi, devenea, din nou, el însuși, cel adevărat, puternic și plin de har, slujind, din nou, artei căreia îi dedicase viața.

Radiodifuziunea franceză anulase transmisiunea directă a recitalului: nimeni nu știa cât va rezista Lipatti; totuși, a înregistrat, ceea ce ne oferă astăzi privilegiul de a lua parte la acea ceremonie de rămas bun, petrecută cu aproape 7 decenii în urmă... de a-i simți emoția și tragismul, de a-i fi alături lui Lipatti.

Programul recitalului a cuprins Partita nr.1 BWV 825 în Si bemol major de Bach, Sonata KV 310 în la minor de Mozart, Impromptu-urile D 899 nr.3 în Sol bemol major și D 899 nr.2 în Mi bemol major de Schubert, apoi - cele 14 valsuri de Chopin (nu i-au rămas puteri și pentru ultimul vals). Un bis nesperat: celebrul Coral din Cantata BWV 147 "Jesu bleibet meine Freude", același, cu care Lipatti debutase pe marea scenă, pe care îl cântase de nenumărate ori ca bis. Acum, era cântecul său de lebădă.

În ediția din 2 decembrie a "Grădinii de sunete" îl reascultăm pe Dinu Lipatti - cântând acest eroic ultim recital. Din nou, ne vom mira de perfecțiunea și puritatea artei sale și vom învăța, că "muzica este un lucru grav".

Sorina Bobeico