Franz Schubert - Compozitorul săptămânii la Arpeggio, 26-30 ianuarie 2015

"Am venit pe lume cu unicul scop de a compune."

Viața lui Franz Peter Schubert poate fi văzută ca exemplu de noțiune Romantică a geniului neglijat care se stinge în obscuritate, pentru că realizările sale au fost recunoscute postum pe plan mondial. El a fost unul dintre primii romantici, de altfel, un compozitor care, mai mult decât oricare altul, a adus liedul în etapa maturității sale artistice. În timpul scurtei, dar foarte prolificei sale vieți, Schubert a creat capodopere în aproape fiecare gen muzical, toate caracterizate de armonii bogate, de expansiune a formelor clasice și, mai presus de toate, de linii melodice extraordinare.


Începuturi

Compozitorul născut lângă Viena în 1797 a studiat muzica împreună cu tatăl și frații săi, apoi a continuat la seminarul ce pregătea tineri cântăreți pentru viața muzicală de la Curtea Imperială. Directorul acestei instituții era Antonio Salieri, căruia micul Schubert i-a atras atenția cu una dintre compozițiile sale. În anul 1813, după ce vocea i s-a schimbat, Schubert a revenit în casa tatălui său, care l-a sfătuit să-i calce pe urme și să devină profesor. Deși nemulțumit cu această meserie, artistul s-a conformat, continuând să compună, însă, noaptea. Astfel, înainte de a împlini 20 de ani, catalogul opusurilor sale număra deja mai bine de 100 de lieduri (dintre care cele mai cunoscute sunt "Gretchen am Spinnrade" și "Erlkönig" - ambele pe versuri de Goethe), numeroase creații simfonice și de operă, dar și partituri de muzică de cameră.


Eforturi zadarnice

În 1818 Schubert a hotărât, în sfârșit, să se dedice exclusiv muzicii, lucrând în vara acelui an ca profesor de muzică al familiei de aristocrați Esterházy. În toamnă, când a părasit postul, Schubert a dus o viață boemă, compunând și petrecându-și timpul în compania prietenilor săi, care îl apreciau și îl susțineau. În 1820 Schubert a primit o comandă pentru două opere (pentru Kärtnertor Theater și, respectiv, pentru Theater-an-der-Wien), scriind creațiile lirice "Zwillingsbruden" și "Zauberharfe" - ambele fără succes de public. În lipsa unui contract cu un editor, Schubert a publicat, cu ajutorul prietenilor săi, propriile opusuri pentru un număr de aproximativ 100 de persoane. Creațiile sale au câștigat, însă, foarte puțină atenție, colegii săi compozitori percepând muzica lui ca imatură.


Mici semne de prețuire

În 1823 Schubert a fost ales membru onorific al Societății muzicale din Graz. Deși acest lucru nu îi aducea nici un beneficiu financiar, fiind, de asemenea, o activitate inconsecventă, Schubert a savurat această mică dovadă de recunoaștere și, în semn de mulțumire, a compus partitura cunoscută acum ca Simfonia neterminată. Cinci ani mai târziu muzica lui Schubert a fost cântată într-un concert al Societății muzicale vieneze, marcând singurul mare succes public pe care compozitorul l-a cunoscut în timpul vieții. Acest lucru a părut că i-a adus lui Schubert o notă de optimism în viață și, în ciuda sănătății șubrede, compozitorul a continuat să scrie într-un ritm incredibil de rapid.


Recunoaștere postumă

Schubert nu s-a însănătoșit (suferea de sifilis încă din 1822), stingându-se din viață în 19 noiembrie 1828 în brațele fratelui său, Ferdinand. Acesta a făcut toate eforturile posibile pentru a publica muzica fratelui său, dar Robert Schumann a fost cel care, în 1835, a descoperit partitura Simfoniei a IX-a de Schubert, a scris despre geniul compozitorului austriac și a organizat premiera mondială a opusului, deschizând astfel drumul unei re-evaluări complete a realizărilor lui Franz Schubert și, implicit, recunoașterea acestuia în plan mondial.


Franz Schubert este "Compozitorul săptămânii" în fiecare zi de luni și până vineri, în săptămâna 26-30 ianuarie 2015, de la ora 12.00, la Arpeggio.


Irina Cristina Vasilescu