Faptul că Finlanda este una dintre cele mai avansate ţări în privinţa gradului de evoluţie economică, dar şi spirituală, aflăm aproape zilnic din articole de presă. Un sistem de învăţământ extrem de performant şi o atenţie sporită dată culturii şi reprezentanţilor ei au plasat această ţară nordică în topul celor mai dezvoltate. Însă lucrurile nu stau aşa de ieri, de azi.

Aflăm acest lucru din biografia celui mai important compozitor finlandez - Jean Sibelius, a cărui viaţă pămâneană s-a derulat între anii 1865 şi 1957. La 150 de ani de la naşterea sa, Sibelius a rămas singurul creator, din lungul şir al compozitorilor creatori de şcoli naţionale, care a primit din partea parlamentului ţării sale - Finlanda - o pensie permanentă, începând cu anul 1897 şi până la sfârşitul vieţii sale, care i-a permis să se concentreze exclusiv asupra creaţiei.

Şi tot spre deosebire de majoritatea contemporanilor săi, colegi de breaslă, Jean Sibelius nu a ales ca sursă de inspiraţie folclorul, deşi s-a arătat profund ataşat de epopeea finlandeză Kalevala. "Niciodată nu am cules cântece populare. N-am avut nevoie de asta, deoarece, citind Kalevala, aud mereu muzică. Astfel compun. Compun fericit, pentru că sufletul finlandez e bogat şi doresc să împărtăşesc tuturor această bogăţie." Calea sa este cea a unei sinteze personale: romantic - pentru că abordează una dintre temele predilecte ale acestui stil, modern - pentru că este deschis la noutăţile limbajului muzical, inovator - pentru că elementele de discurs îi sunt specifice şi conservator - pentru că obiectivul esenţial al muzicii sale rămâne Frumosul.

Toate acestea le vom redescoperi pe parcursul celor cinci emisiuni Arpeggio, sub genericul "Compozitorul săptămânii", 7-11 decembrie, ora 10.00.