Mai mult decât oricare alte comentarii, muzica lui Antonin Dvorak, probabil cel mai cunoscut și iubit compozitor ceh al tuturor timpurilor și în același timp, al întregii lumi, este cea care vorbește cel mai bine despre omul și creatorul Antonin Dvorak.

Povestea lui Dvorak a început în anul 1841 pe teritoriul Boemiei, atunci parte a Imperiului Austriei. De la o vârstă fragedă, a fost evident că micul Antonin avea un talent special pentru muzică, așa că a început să studieze vioara la vârsta de 6 ani, mai târziu a

învățat să cânte și la orgă. A început să compună relativ târziu, primul opus fiind datat în 1861, adică pe când Dvorak avea deja 20 ani. Abia în 1874, Dvorak a trimis câteva dintre compozițiile sale la un concurs destinat tinerilor compozitori care căutau sprijin financiar - din juriu făceau parte criticul Eduard Hanslick și compozitorul Johannes Brahms. Brahms a fost impresionat de lucrările lui Dvorak, în special de cele două simfonii din portofoliul tânărului compozitor, adică simfoniile a III-a și a IV-a de Dvorak, scrise sub influența admirației pe care Dvorak o avea pentru Richard Wagner.

Dvorak - compozitorul unei lucrări care a ajuns... pe lună

Antonin Dvorak - un mare compozitor romantic, un ambasador al culturii muzicale cehe și... nu numai, dacă ne gândim că astronautul Neil Armstrong, primul om care a pășit pe lună, a ales Simfonia a IX-a de Dvorak pentru a o duce cu el printre stele, ca un sumum al puterilor creatoare umane.

Dvorak este autorul unor foarte cunoscute lucrări - această Simfonie a IX-a "Din lumea nouă", al dansurilor slave, al Concertului pentru violoncel și orchestră. Vorbind despre genul concertant, este de amintit că Dvorak a scris numai 3 asemenea lucrări: un concert pentru pian, altul pentru vioară și al treilea, celebrul op.104 pentru violoncel și orchestră. Concertul op.33 pentru pian și orchestră este cel mai puțin cunoscut dintre toate; Dvorak l-a scris în anul 1876 și i-a trimis partitura la același concurs de burse pentru tineri creatori susținut de autoritățile austro-ungare, unde participase și în 1874. În 1877, a câștigat concursul și a obținut mult râvnita bursă, reușită la care a contribuit și acest Concert op.33 în sol minor pentru pian și orchestră.

Dumka, dumky

În concertul pentru pian si orchestră, Dvorak a inserat o dumka, un gen de origine slavă ucraineană asemănător cu o baladă epică cu un conținut elegiac. Însă nu acest concert avea să aducă un loc special genului dumka, ci un trio compus de Dvorak în anul 1891 - Trio Dumky în mi minor, lucrare care rămâne până astăzi una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate din creația lui Dvorak. Trio Dumky cuprinde 6 dumka; nu întâmplător, Dvorak a inclus în turneul întreprins în Boemia înainte de plecarea sa în America, tocmai pentru că reflectă un sentiment național puternic, emoționant.

Simfonia a VII-a

Dacă cea mai populară dintre simfoniile lui Dvorak este fără îndoială, a noua, cea mai apreciată de critici a fost a șaptea, scrisă în 1885; Dvorak ascultase Simfonia a III-a scrisă de prietenul său Brahms și a simțit nevoia să compună o simfonie la fel de inovatoare și personală ca aceea. Schițele primei părți au fost gata în doar câteva zile. Premiera Simfoniei a VII-a a avut loc la Londra, chiar sub bagheta lui Dvorak. Dintre ultimele trei simfonii de Dvorak, de altfel, cele mai cunoscute și valoroase din creația compozitorului ceh, această Simfonie a VII-a, scrisă în re minor, este și cea mai dramatică.

Poeme simfonice

Nu putem ocoli poemul simfonic atunci când vorbim despre creația lui Antonin Dvorak, acest gen impus de Franz Liszt, dar care nu și-a găsit adepți printre compozitorii considerați mai serioși, așa cum a fost Johannes Brahms, prietenul lui Dvorak. Între 1896 și 1897, Dvorak a scris însă 5 poeme simfonice, toate bazate pe texte dintr-o culegere strânsă de folcloristul Karel Jaromir Erben.

Concertul pentru vioară și orchestră

Antonin Dvorak a scris unicul său concert pentru vioară și orchestră în 1879, la un an după celebrul concert op.77 pentru vioară și orchestră de Johannes Brahms. Figura care a inspirat ambele concerte a fost aceeași - violonistul Joseph Joachim, o mare personalitate a artei interpretative din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prieten cu Johannes Brahms, cum a devenit apoi și Dvorak, de altfel. Joseph Joachim a contribuit hotărâtor la succesul concertului semnat de Brahms; pe cel semnat de mai tânărul Dvorak l-a considerat mai puțin reușit, așa încât prima audiție a fost realizată, în cele din urmă, de un violonist ceh. Chiar dacă nu a atins popularitatea concertului de Brahms, Concertul pentru vioară și orchestră de Dvorak s-a impus drept una dintre lucrările de bază din repertoriul violoniștilor și a fost abordat de nume dintre cele mai mari.

Dansurile slave

Nu ne-am putea închipui un portret complet al lui Antonin Dvorak fără Dansurile sale slave, acest set de 16 dansuri în stil popular compuse între anii 1878 și 1886, din nou, sub influența lui Brahms, autorul dansurilor ungare. Partitura inițială a fost creată pentru pian la 4 mâini, însă editorul lui Dvorak a cerut imediat și o versiune orchestrală pe care compozitorul a realizat-o în scurt timp. Dansurile slave sunt împărțite în două seturi a opt piese: op.46 și op.72.

În lumea operei

Cea mai cunoscută dintre ariile scrise de Antonin Dvorak este aria lunii din opera Rusalka. Da, spre deosebire de prietenul său Johannes Brahms, care a avut o atât de mare influență asupra sa, Dvorak a scris și mai multe opere, cu tematică națională, în stilul grand opera specific vremii. Însă numai "Rusalka" se mai joacă cu regularitate și în afara Cehiei.

Simfonia a VIII-a

Evident, nu aceeași este și soarta simfoniilor lui Dvorak, mai ales a ultimelor 3, considerate cele mai reușite. Iar pentru fiecare dintre acestea trei, Dvorak a găsit un caracter deosebit - a opta este cea mai optimistă și plină de viață dintre toate, poate și pentru că ocazia pentru care a compus-o era una foarte fericită: admiterea lui Dvorak în rândul Academiei Cehe.

Cvartetul American

...este cele mai cunoscute lucrări camerale nu doar din opusurile lui Dvorak, dar din întreaga istorie a muzicii camerale. Între 1892 și 1895, Dvorak a fost directorul Conservatorului din New York; în vacanța anului 1893, Dvorak, retras în mica localitate Spilville din Iowa, loc unde se stabiliseră numeroși emigranți cehi, scrie în doar două săptămâni cel de al 12-lea cvartet al său, cel care avea să devină cel mai cunoscut și apreciat - Cvartetul op.96 în Fa major, Cvartetul American. Este o lucrare importantă pentru creația camerală a lui Dvorak, pentru că în fine, în acest cvartet, inspirația melodică și rigorile arhitecturii muzicale se întâlnesc într-o capodoperă. Desigur, la popularitatea acestui cvartet a contribuit și frumusețea muzicii în sine, Dvorak presărând și teme melodice auzite în spațiul american.

Concertul pentru violoncel și orchestră

Ca și Cvartetul op.96, și Concertul op.104 pentru violoncel și orchestră a fost compus tot pe pământ american - între noiembrie 1894 și februarie 1895, când Dvorak era directorul Conservatorului din New York. E greu de făcut un clasament al celor mai iubite concerte pentru violoncel și orchestră, însă cu siguranță, dacă acest concert nu e pe primul loc, e măcar între primele 3. Strălucire, emoție, eleganță, trăire intensă găsim în acest unic concert op.104 în si minor pentru violoncel și orchestră de Dvorak.

Simfonia a IX-a

Evident, în lista capodoperelor lui Antonin Dvorak, este Simfonia a IX-a, și ea scrisă pe pământ american, cu premiera susținută în 1893 de Orchestra Filarmonicii din New York. A fost un succes răsunător pentru Antonin Dvorak, probabil cel mai mare din cariera sa: a stat în picioare minute în șir, ovaționat de publicul aflat la Carnegie Hall. Era firesc, era una dintre primele lucrări din muzica clasică în care specificul american era prezent chiar dacă, de fapt, Dvorak nu citase nicio temă, nici negro spirituals, nici din folclorul indienilor. În timp, Simfonia a IX-a și-a conservat succesul - iar această simfonie "Din lumea nouă" este una dintre cel mai des interpretate simfonii ale tuturor timpurilor.

Stabat mater

... prima lucrare religioasă scrisă de Dvorak, în anii când numele său nu avea rezonanța pe care avea s-o capete mai târziu: primele schițe sunt din 1876, iar lucrarea a fost finalizată în 1877. Circumstanțe triste de viață l-au determinat să scrie acest oratoriu: primele schițe le-a realizat după moartea fiicei sale Josepha, iar orchestrația, după dispariția a încă doi copii. Astăzi, Stabat mater de Dvorak este una dintre cel mai des interpretate lucrări religioase cu tematică pascală - prilej de a ne aminti de această figură memorabilă a istoriei muzicii, Antonin Dvorak, compozitorul devenit legendă încă din timpul vieții sale, al cărei punct final a fost pus în 1 mai 1904.