100 de ani se împlinesc astăzi (21 iulie) de la nașterea violonistului Isaac Stern - un centenar pus în valoare și de renumita Carnegie Hall din New-York, care îi datorează existența fizică. La finele anilor 50 cladirea era propusă pentru demolare, și doar la insistențele artistului, folosindu-se de prestigiul şi relaţiile sale el a reuşit să deturneze planul, şi să determine administraţia New-York-ului să o achiziționeze. "Carnegie nu a fost, nu este şi nu va fi doar o clădire", susţinea violonistul într-un interviu din 1997. "Este o idee. Este o mitologie, o mitologie necesară muzicii." De aceea această stagiune 2019 - 2020 a fost dedicată memoriei sale, și recunoașterii contribuției pe care a avut-o , nu doar ca artist, ci și ca educator și susținător al artelor la nivel internaţional.

Isaac Stern este unul dintre artiştii cu cele mai numeroase şi valoroase înregistrări din generația sa, o sumară contabilitate numără mai mult de 100 de discuri ce cuprind în jur de 200 de lucrări semnate de 63 de compozitori. Trecând însă peste aspectul pur cantitativ, se recunoaşte în mod unanim viziunea unui maestru care a îmbrăţişat în egală măsură repertoriul consacrat dar şi capitolul muzicii contemporane cu un profesionalism intrat în legendă, sfera concertantă dar și pe cea camerală. Ne reamintim un celebru trio pe care l-a condus, alături de pianistul Eugene Istomin şi violoncelistul Leonard Rose mai bine de 20 de ani, sau și mai bine, ne reamintim o înregistrare realizată împreună cu pianistul Alexander Zakin a Sonatei a III-a în la minor "în caracter popular românesc" de George Enescu.

S-a născut în Ucraina, la Kreminiecz, părinţii săi emigrând la scurt timp în Statele Unite ale Americii. Primii ani petrecuţi la San Francisco sunt consacraţi educaţiei, muzica ocupă un loc aparte. Fără a urma Colegiul, intră direct la Conservator unde lucrează cu Naoum Blinder, concert-maestrul Orchestrei Simfonice din San Francisco, un violonist format în Şcoala rusă. "M-a învăţat cum să învăţ singur, ceea ce este lucrul cel mai grozav pe care un profesor îl poate face", îşi amintea peste ani artistul. Recitalul de debut are loc la vârsta de 13 ani, în 1936 susţinând primul concert sub bagheta lui Pierre Monteux. Isaac Stern interpreta atunci Concertul în Re major de Johannes Brahms, într-o transmisie televizată care îl propulsa în atenţia întregii Americi.

Aclamat de o întreagă lume, onorat cu prestigioase distincţii, imortalizat în documentare cinematografice, Isaac Stern rămâne prototipul interpretului total cu o viziune de ansamblu asupra repertoriului destinat viorii. De la creaţia barocă la cea contemporană, ca solist ori partener în muzica de cameră - avem tot atâtea ipostaze ale unui portret care… nu s-a mulțumit doar cu atât. A considerat un domeniu la fel de important cel al educației tinerei generații. Intrebat cum vede viitorul muzicii, Isaac Stern declara: "Problemele muzicii clasice nu sunt diferite de problemele pe care educaţia generală le are în general în zilele noastre. Copiii trebuie învăţaţi cum să gândească, nu doar cum să apese pe butoane. De asemenea trebuie să le transmitem dragostea pentru artă." 100 de ani se împlinesc astăzi (21 iulie) de la nașterea violonistului Isaac Stern - un centenar pus în valoare și de renumita Carnegie Hall din New-York, care îi datorează existența fizică. La finele anilor 50 cladirea era propusă pentru demolare, și doar la insistențele artistului, folosindu-se de prestigiul şi relaţiile sale el a reuşit să deturneze planul, şi să determine administraţia New-York-ului să o achiziționeze. "Carnegie nu a fost, nu este şi nu va fi doar o clădire", susţinea violonistul într-un interviu din 1997. "Este o idee. Este o mitologie, o mitologie necesară muzicii." De aceea această stagiune 2019 - 2020 a fost dedicată memoriei sale, și recunoașterii contribuției pe care a avut-o , nu doar ca artist, ci și ca educator și susținător al artelor la nivel internaţional.

Isaac Stern este unul dintre artiştii cu cele mai numeroase şi valoroase înregistrări din generația sa, o sumară contabilitate numără mai mult de 100 de discuri ce cuprind în jur de 200 de lucrări semnate de 63 de compozitori. Trecând însă peste aspectul pur cantitativ, se recunoaşte în mod unanim viziunea unui maestru care a îmbrăţişat în egală măsură repertoriul consacrat dar şi capitolul muzicii contemporane cu un profesionalism intrat în legendă, sfera concertantă dar și pe cea camerală. Ne reamintim un celebru trio pe care l-a condus, alături de pianistul Eugene Istomin şi violoncelistul Leonard Rose mai bine de 20 de ani, sau și mai bine, ne reamintim o înregistrare realizată împreună cu pianistul Alexander Zakin a Sonatei a III-a în la minor "în caracter popular românesc" de George Enescu.

S-a născut în Ucraina, la Kreminiecz, părinţii săi emigrând la scurt timp în Statele Unite ale Americii. Primii ani petrecuţi la San Francisco sunt consacraţi educaţiei, muzica ocupă un loc aparte. Fără a urma Colegiul, intră direct la Conservator unde lucrează cu Naoum Blinder, concert-maestrul Orchestrei Simfonice din San Francisco, un violonist format în Şcoala rusă. "M-a învăţat cum să învăţ singur, ceea ce este lucrul cel mai grozav pe care un profesor îl poate face", îşi amintea peste ani artistul. Recitalul de debut are loc la vârsta de 13 ani, în 1936 susţinând primul concert sub bagheta lui Pierre Monteux. Isaac Stern interpreta atunci Concertul în Re major de Johannes Brahms, într-o transmisie televizată care îl propulsa în atenţia întregii Americi.

Aclamat de o întreagă lume, onorat cu prestigioase distincţii, imortalizat în documentare cinematografice, Isaac Stern rămâne prototipul interpretului total cu o viziune de ansamblu asupra repertoriului destinat viorii. De la creaţia barocă la cea contemporană, ca solist ori partener în muzica de cameră - avem tot atâtea ipostaze ale unui portret care… nu s-a mulțumit doar cu atât. A considerat un domeniu la fel de important cel al educației tinerei generații. Intrebat cum vede viitorul muzicii, Isaac Stern declara: "Problemele muzicii clasice nu sunt diferite de problemele pe care educaţia generală le are în general în zilele noastre. Copiii trebuie învăţaţi cum să gândească, nu doar cum să apese pe butoane. De asemenea trebuie să le transmitem dragostea pentru artă."