În 16 iunie s-a stins din viață unul dintre marii dirijori ruși ai secolului trecut, Ghenadi Rojdestvenski, muzician cu o carieră impresionantă întinsă pe aproape șapte decenii, care a fost apropiat de viața muzicală românească. El a vizitat pentru prima dată țara noastră în 1953, la vârsta de 22 de ani, cu prilejul unui concurs, a revenit în anul 1961 pentru a concerta în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, ediția a II-a și de atunci a devenit un promotor înfocat al creației muzicale românești. A dirijat lucrări ale unor compozitori care i-au fost prieteni, ca Anatol Vieru sau Tiberiu Olah, dar și simfoniile lui Enescu. Ultima dată a evoluat la București în anul 2011, tot în Festivalul George Enescu. Cu ocazia acelui concert susținut la pupitrul Orchestrei Filarmonicii bucureștene, dirijorul i-a acordat un interviu amplu și interesant colegei mele Sorina Bobeico pentru Radio România Muzical, vorbind despre bucuria cu care se întorcea în țara noastră, despre idealurile sale artistice, dar și despre relațiile sale cu muzicienii români.

Ghenadi Rojdestvenski s-a născut în 4 mai 1931 la Moscova, într-o familie de muzicieni. Mama sa Natalia Rojdestvenskaya era soprană, iar tatăl său Nikolai Anosov s-a afirmat ca dirijor, pianist și pedagog. În 1949 a intrat la Conservatorul din orașul natal, acolo unde a studiat cu tatăl său, dar și cu Lev Oborin. Debutul său pe scena Balșoi Teatr a venit în anul 1951 și a coincis cu momentul consacrării. Fiind considerat încă de atunci unul dintre cei mai valoroși dirijori ruși, muzicianul a rămas legat de Teatrul din Moscova pe parcursul deceniilor următoare și a fost numit dirijor principal al orchestrei între anii 1965 și 1970, revenind la conducerea instituției în anul 2000 ca director artistic. Ghenadi Rojdestvenski a contribuit și la succesul altor ansambluri rusești, ca Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii din Moscova, Filarmonica din Sankt Petersburg sau Orchestra Ministerului Culturii din Rusia. De asemenea a condus orchestre prestigioase din afara țării sale, printre acestea numărându-se Filarmonicile din Praga și Stockholm, Orchestrele Simfonice din Viena, Reykjavik și Paris. A fost considerat întotdeauna un dirijor versatil, cu o cultură solidă și cu o tehnică dirijorală suplă. Interpretările sale erau construite în așa fel încât să exprime o idee clară asupra planurilor structurale și a conținutului emoțional al pieselor, îmbinând logica, intuiția și spontaneitatea.

Muzician cu un repertoriu complex și cu o discografie vastă, Ghenadi Rojdestvenski a abordat de-a lungul timpului lucrări din zone stilistice diverse, dar s-a concentrat în mod deosebit pe muzica secolului trecut. A fost un apreciat interpret al creației lui Dmitri Șostakovici și a celei semnate de Serghei Prokofiev, de asemenea a dirijat piese ale unor compozitori contemporani ca Arvo Pärt, Sofia Gubaidulina sau Rodion Șcedrin. Un admirator al creației enesciene, el a înregistrat cele trei simfonii finalizate de marele compozitor român la pupitrul Orchestrei Filarmonice BBC în anul 1995. De asemenea, avem disponibilă pe CD o înregistrare realizată de dirijorul rus în cadrul cadrul celei de-a doua ediții a Festivalului George Enescu, la pupitrul Orchestrei Radioteleviziunii Ruse, cu Simfonia I de Enescu, inclusă într-o colecție de 10 discuri editate de Casa Radio. Este remarcabilă această versiune cu o strălucire aparte în plan timbral, care relevă înțelegerea profundă a limbajului simfonic enescian din partea dirijorului Ghenadi Rojdestvenski. Acesta l-a considerat pe Enescu un compozitor personal și special, declarându-și mereu admirația pentru creația compozitorului român, pe care l-a și ascultat de altfel la Moscova, în anul 1945, într-un recital susținut împreună cu pianistul Lev Oborin.

Miercuri, 20 iunie 2018, îi dedicăm dirijorului Ghenadi Rojdestvenski emisiunea "Interpretul zilei" ( de la ora 12.00 și, în reluare, de la ora 23.30) și vom difuza înregistrări ale sale: Uvertura "Prizoniera" de Luigi Cherubini (cu Orchestra Academiei de Stat a Rusiei), Dansurile polovțiene din opera "Cneazul Igor" de Alexander Borodin (Orchestre de Paris) și Simfonia I op. 13 în Mi bemol major de George Enescu (Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Ruse).