O raritate, opera verdiană Stiffelio, în ediţia de duminică, 27 martie 2022, a emisiunii Opera în interpretări de referinţă

Pentru ediţia din 27 martie 2022 a emisiunii Opera în interpretări de referinţă v-am pregătit o înregistrare a unei seri de operă ce a avut loc pe scena Sălii Radio în anul 2007. Vă propun să ascultăm una dintre creaţiile foarte puţin cunoscute ale lui Giuseppe Verdi - Stiffelio. Această partitură a fost aleasă atunci de Radio România Muzical pentru a deschide, în 19 ianuarie 2007, Festivalului Bucureşti, oraş al muzicii. Invitaţi să cânte în versiune de concert au fost tenorul bulgar Kamen Chanev - în rolul titular, al lui Stiffelio, soprana braziliană Eliane Coelho - în rolul Linei, baritonul Eduard Tumagian - în Stankar. Opera a fost cântată în premieră în România, seara fiind preluată atunci de mai multe radiodifuziuni membre ale Uniunii Europene de Radio - Stiffelio de la Bucureşti a putut fi ascultat, aşadar, şi în ţări ca Austria, Elveţia, Spania, Suedia, Portugalia, Irlanda, Polonia şi Danemarca, între altele.

Prima audiţie absolută a operei Stiffelio a avut loc la Teatro Grande din Trieste în 16 noiembrie 1850, creaţia fiind rapid eliminată de pe scenele secolului al XIX-lea din cauza lipsei de popularitate a subiectului și a numeroaselor obstacole ridicate de cenzură la apariția sa. După terminarea operei Luisa Miller, care avea premiera în decembrie 1849, Verdi a început imediat să caute un nou subiect. Alegerea nu a fost ușoară, mai multe opțiuni posibile fiind înlăturate după o analiză atentă. Compozitorul a ales în cele din urmă Stiffelio, bazat pe piesa Le Pasteur, ou l'Évangile et le Foyer a dramaturgilor francezi Émile Souvestre și Eugène Bourgeois, care fusese pusă în scenă la Paris în februarie 1848. Subiectul este reprezentat de drama morală a unui preot protestant din secta asasveriană (sectă inventată de autor) care află că a fost trădat de soția sa și oscilează între setea de răzbunare și datoria spirituală de a ierta.

Reacţii în presa de specialitate

Cum a fost primită la Bucureşti această producţie Radio România? Muzicologul Anca Florea scria: "Festivalul a debutat "în forţă" prin opera în concert Stiffelio de Verdi, un regal al glasurilor frumoase în pagini de o dificultate extremă, în compania Orchestrei Naţionale Radio care, asemeni Corului (impecabil pregătit de Dan Mihai Goia), s-a întrecut pe sine, sunînd omogen, strălucitor, uneori fastuos, sub bagheta dirijorului bulgar Nayden Todorov. Şi ne-am lasat cuceriţi de încărcătura voluptuoasă a vocii sopranei braziliene Eliane Coelho, de timbrul metalic şi acutul sigur, impresionant, al tenorului bulgar Kamen Chanev, de fiorul catifelat al glasului baritonului Eduard Tumagian, alături de care au evoluat, cu acelaşi profesionalism, mezzosoprana Oana Andra, tenorul Călin Brătescu, într-o distributie completata de tenorul Valentin Racoveanu şi basul Emanuel Ion. Regretata Anca Florea continua, în acelaşi articol apărut în ediţia din 25 ianuarie 2007 a Observatorului cultural: Entuziasmul publicului a confirmat, dacă mai era nevoie, succesul de care se bucură "formula" partiturilor lirice cîntate în concert, beneficiind de artişti a căror valoare asigură echilibrul şi densitatea dramatică a interpretării, "provocînd" întreg ansamblul să li se alăture la acel nivel, spre încîntarea oricărui iubitor de frumos. Şi astfel, minifestivalul s-a deschis cu o seară demnă de orice scenă din lume, ceea ce, cu siguranţă, vor constata şi ascultătorii posturilor străine de radio, descoperind că şi la Bucureşti evoluează artişti din marea galerie universală şi muzicieni romîni de elită. - mai nota Anca Florea.

Interpretul rolului titular al operei, tenorul bulgar Kamen Chanev, absolvent al Academiei de Muzică din Sofia şi al cursurilor de perfecţionare susţinute de Boris Christoff la Academia Santa Cecilia din Roma era prezent deja, în acel moment, pe diverse scene lirice europene, în roluri din opere de Mozart, Donizetti, Verdi şi Puccini.

Pentru Stiffelio, tenorul bulgar Kamen Chanev are merite evidente, care aparțin însușirilor vocale, argumentele acutelor sale fiind decisive în succesul repurtat. Chiar dacă alura "voinicească" a cântului și extrovertirea discursului sonor și interpretativ sunt oarecum în afara lumii verdiene, găsindu-și acoperirea stilistică mai spre maniera veristă, prezența sa a fost binevenită în acest concer - era de părere muzicologul Grigore Constantinescu, într-un articol datat 20 ianuarie 2007. În cazul rolului feminin principal, continua domniia sa - revenirea pe scena românească de concert a sopranei Eliane Coelho a fost absolut convingătoare. Artista, deși de la primele sale întâlniri cu publicul românesc a parcurs o perioadă de carieră însemnată, își păstrează calitatea glasului, mânuit cu abilitate, instrument de evidentă expresivitate în elaborarea frazei și comunicarea intențiilor compozitorului. Considerăm că lecția de stil verdian și profesionalism în frazare și dicție aparține și de data aceasta baritonului Eduard Tumagian, pe care melomanii îl așteaptă și îl primesc întotdeauna cu mare afecțiune, deplin justificată. Alegerea vocii grave a cvartetului principal, însă, nu este o soluție mulțumitoare așa cum, pentru planurile secunde cei trei participanți au avut participări diferite ca importanță și calitate remarcându-se, în cele câteva fraze repartizate de partitură, prezența mezzo-sopranei Oana Andra și a tenorului Călin Brătescu.- adăuga muzicologul Grigore Constantinescu.

Prezentă în Sala Radio cu ocazia acestui eveniment a fost şi muzicologul Daniela Caraman Fotea, care nota, într-un material din 1 februarie 2007 (cronică dsponibilă acum pe pagina Institutului Naţional al Patrimoniului): Deschidere în forță cu opera Stiffelio de Verdi: opus foarte puțin cunoscut, partitură pierdută după premiera din 1850, regăsită 110 ani mai târziu la Conservatorul din Napoli, prezentată în 1993 la Covent Garden, în 1997 la Metropolitan. Prezentarea în concert a operei verdiene este soluția optimă pentru această lucrare cu dramaturgie statică, subiect fără tensiuni. Muzica este însă plăcută, limbajul evoluat, filiațiile cu Aida și Rigoletto, evidente. Chanev - un spint cu dorință a acutelor, adeseori împlinită, se remarcă în duetele cu Coehlo, o voce cărnoasă, filaje sensibile, registre egale - strălucitor cel înalt, temperamentală. "Eroul" serii, fără îndoială a fost Eduard Tumagian, îndelung ovaționat, mai ales în marea arie din actul 3 - Ei, Fugge! Reeditează performanțele care i-au conferit lauri internaționali: cantabilitatea, dicția perfectă, ardoarea demersului vocal ș.a. Ceea ce m-a impresionat anume în interpretarea din acea seară a fost subtilitatea cu care crea, pe aproape fiecare cuvânt, culori sonore. Rară calitate. Orchestra Națională - foarte precisă, Corul Academic - impecabil. M-a interesat să aud pentru prima (și probabil ultima) oară, o partitură atât de rară, concluziona Daniela Caraman Fotea.

Această producţie cu opera verdiană Stiffelio poate fi ascultată duminică, 27 martie, de la ora 21.00.