O nouă transmisiune directă de pe scenele internaționale ne aduce la Radio România Muzical arta pianistului Andrea Bacchetti - solist al Orchestrei Elveţiei Italiene ce va evolua sub bagheta lui Krzysztof Urbański. Sunt interpreți prea puțin prezenți ȋn programele noastre, Andrea Bacchetti a cântat la Ateneul Român ȋn 2005, de aceea vă invit să ascultați simfonicul de la Lugano.

Nu mulți interpreți se pot mândri cu sfaturi primite din partea unor legende ale artei interpretative şi componistice. Andrea Bacchetti se numără printre aceşti privilegiați ai sorții, ȋncă de la o vârstă timpurie a primit ȋndrumări de la Herbert von Karajan, Nikita Magaloff, Luciano Berio şi Mieczyslaw Horszowsky, sugestiile se reflectă ȋn tuşeul său pianistic extrem de expresiv, ca şi ȋn percepția lucrăriilor abordate, mereu proaspătă, surprinzătoare, plină de imaginație. Şi-a făcut intrarea ȋn lume la 11 ani (debut semnat cu Ansamblul "I Solisti Veneti" şi dirijorul Claudio Scimone), iar ȋntre interpreții italieni de 40 de ani, este acum unul dintre vârfurile de lance, o vedetă a casei de discuri Sony, cu care are contract de exclusivitate.

Cu toate că "Johann Sebastian Bach este viața mea, cu piesele lui ȋncep studiul ȋn fiecare dimineață" (Suonare news - aprilie 2017), Andrea Bacchetti are un repertoriu larg, ce se ȋntinde până la muzica zilelor noastre. La Sala "Stelio Molo" din Lugano va interpreta Concertul nr. 25 KV 503 în Do major de Wolfgang Amadeus Mozart, o partitură magistrală prin amploare şi fluctuațiile ȋntre bucurie şi melancolie, despre a cărui primă parte Olivier Messiaen afirma că este "cea mai extraordinară mişcare din concertele mozartiene". Este partitura pe care a ales-o Ludwig van Beethoven ȋn primele sale apariții ca pianist la Viena (1795, mai precis). Poate că acesta e motivul pentru care dirijorul Krzysztof Urbański a propus pentru final Simfonia I op. 21 ȋn Do major de Ludwig van Beethoven, lucrare despre care se putea citi la Leipzig, ȋn 1801 că aduce "explozii confuze ale ȋnfumurării obraznice a unui tânăr", dar la Londra, ȋn 1810, că este "cea mai agreabilă şi populară simfonie".

Un program clasic cu Uvertura Coriolan la ȋnceput … interpretări moderne, de calitate!