A explora muzica dincolo de orice șablon posibil, a-i descoperi noi aspecte, chiar dincolo de conveniențele stilistice

Experiența de a-l asculta pe sir Simon Rattle dirijând live este ... de neratat! Nu este suficient să te așezi comod în fotoliu și "să te bucuri" liniștit de frumusețea muzicii... Nu. Sunt deja decenii de când "copilul teribil" al vieții muzicale britanice și-a "educat" fanii că la concertele sale trebuie să fii în alertă: cu ce te va surprinde, ce linii noi descoperă într-o partitură cu titlu frecvent pe afișe, ce detalii reliefează pregnant, dar nu ostentativ... Rattle trebuie...urmărit - și nu de puține ori tempourile sale rapide te pun la grea încercare... La un concert dirijat de Rattle trebuie "să trăiești" dramaturgia simfonică la temperaturi înalte, fie că este desenată cu finețea unei penițe sau croită monumental în granit.

A pledat pentru nou, dar s-a întors la clasici

După ce - o lungă perioadă de timp - a deschis publicului său nenumărate drumuri spre modernitate, spre contemporaneitatea creației muzicale (militând pentru lărgirea ariei repertoriale în aceste direcții) iată că numele marelui șef de orchestră care a copilărit în Liverpool (înfocat suporter al celebrei echipe de fotbal de acolo) este frecvent asociat acum epocii clasice; în luna aprilie 2016, în care a fost lansată noua sa integrală Beethoven cu Filarmonica din Berlin a strălucit la Barbican Center din Londra, conducând Orchestra Simfonică și Corul său din Londra în ultimul mare oratoriu scris de Haydn: "Anotimpurile".

Anul trecut, Simon Rattle a dirijat Wagner la conducerea Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Bavareze și performanța "live" a acestei colaborări a fost imortalizată și pe disc..

Prezențe solistice de top

Poate că alegerea a fost legată și de aniversarea colectivului coral londonez, care a împlinit o jumătate de veac de a înființare și atunci marile oratorii și-au găsit în mod firesc locul pe afișul stagiunii. Și cum la Munchen, Corul Radiodifuziunii a marcat și el prin manifestări deosebite cele șapte decenii de existență atunci apare și mai clar de ce "Anotimpurile" lui Joseph Haydn apar din nou în agenda de concert a dirijorului britanic, de această dată în capitala Bavariei. Două ansambluri vocale de tradiție, două orchestre de top, două zone interpretative specifice (care încearcă să își păstreze individualitatea în contextul inerent a globalizării actuale)... Dar și două dintre vocile solistice ale partiturii revin alături de Simon Rattle pe afișul de la Munchen; e adevărat că la Londra tenorul John Mark Ainsleya fost înlocuit din motive de sănătate cu Andrew Staples, dar seara pe care Radio România Muzical o transmite în direct în 27 mai sub genericul Scenei europene îl anunța ca protagonist alături de mult elogiatul bariton austriac Florian Boesch.

Acest cântăreț nominalizat pentru un Premiu Grammy, a acumulat deja - la cei 45 de ani pe care i-a împlinit săptămâna trecută - un impresionant repertoriu clasic și romantic de lied și oratoriu (sub baghete prestigioase precum cele ale lui Nikolaus Harnoncourt, Simon Rattle, Ivor Bolton, Martin Haselbock, Philippe Herreweghe sau Sir Roger Norringtoin). Florian Boesch aduce (în perfectă rezonanță cu viziunea dirijorală a lui Simon Rattle) și acea savoare și o notă de umor fin, pe care le-a exersat și pe scena de operă (să ne gândim măcar la rolul Papageno din opera "Flautul fermecat" de Mozart, rol pe care l-a cântat și la Viena, și la Moscova, la Bolșoi, dar și la Tokio, Los Angeles sau Zurich).

Până la urmă, în cele două concerte de la Munchen, în trio-ul solistic cântă tenorul britanic Jeremy Ovenden, considerat unul dintre cei mai buni interpreți mozartieni ai momentului.

Numele sopranei Marlis Petersen aduce un plus de atractivitate acestui afiș vocal-simfonic de la Munchen: "voce de cristal", luminozitate, dar și virtuozitate strălucitoare sunt aprecieri care revin frecvent în cronicile care i-au fost consacrate, și în aparițiile concertante, dar și în cele de operă, iar deschiderile spre lumi expresive de mare diversitate sunt sugerate de câteva dintre proiectele sale recente (de la partitura mozartiană statuară a Reginei Nopții la sprințara subretă Adela din opereta "Liliacul" de Johann Strauss și - NU în ultimul rând - rolul titular din opera "Lulu" de Alban Berg pe parcursul a 18 ani, de la Viena la Chicago și la Metropolitan din New York - chiar și în cea mai nouă producție, din octombrie 2015). Lista dirijorilor sub a căror baghetă a cântat în cei 24 de ani de carieră este cu adevărat impresionantă, cuprinzând vedete ale unor generații diferite...

"Anotimpurile" - oratoriul lui Haydn care a răsunat pentru prima oară acum 215 ani, cu o galerie de nume mari ale vieții muzicale actuale, alături de ansambluri care tind spre superlativ.... O invitație foarte ispititoare lansată de Radio România Muzical on air și on line prin transmisiunea directă de la Munchen, vineri 27 mai, de la 21, la Scena europeană!