Cea mai "mare" dintre "grands operas"

În urmă cu 2 secole, "La Juive" era una dintre operele cele mai des cântate: semnată de Jacques Elias Halevy (1799 - 1862) la vârsta de 35 de ani, pe vremea când activa ca chef de chant la Opera din Paris, compozitor - extrem de influent - care a marcat o întreagă generaţie de muzicieni francezi (profesor al lui Gounod, Saint-Saens, Ambroise Thomas şi Bizet!) şi care a influenţat cele două generaţii de compozitori europeni apărute între Rossini şi Verdi, precum şi între Cherubini şi Wagner.

Pentru Gustav Mahler (1860 - 1911), era una dintre cele mai valoroase opere scrise vreodată; iar pentru anti-modernistul Hans Pfitzner (1869 - 1949), obiectul admiraţiei sale necondiţionate, una dintre foarte rarele partituri cu adevărat dramatice, compuse în secolul al XIX-lea.

Wagner i-a studiat fineţurile dramatice şi muzicale toată viaţa; iar Franz Liszt, inspirat de aceeaşi "La Juive" avea să compună un an mai târziu de la premiera acesteia, "Reminiscences - Fantaisie Brillante" pentru pian.

Destinul operei şi destine legate de "La juive"

Compusă pe libretul - captivant şi foarte bine construit! - al celui mai valoros dramaturg francez al primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, Eugene Scribe, "La Juive" ("Ebreea") era în fapt, rezultatul uneia dintre cele mai izbutite fuzionări între inspiraţie şi o tehnică de compoziţie cu adevărat "mari", al cărei succes, numai aberaţia ideologică a nazismului - prin furibunda lui luptă împotriva a tot ce era "produs evreiesc" - îl putea anihila. Ori pentru că, atât subiectul cât şi compozitorul operei se încadrau perfect în această categorie, aşa s-a şi întâmplat: revenirea operei realizându-se după cel de-al doilea război mondial, în primul rând datorită tenorilor care au interpretat rolul Eleazar (tatăl "Ebreei"), cu toate că titlul ei avea referinţă feminină...

Însuşi marele Caruso s-a ambiţionat să-şi asume acest rol pe scena Teatrului "Metropolitan" din New York, fără să ştie că va fi şi ultimul din cariera sa. În timp ce la Berlin, Josef Mann a chiar murit pe scenă, cântându-l. Apoi, Richard Tucker a fost extrem de ataşat de Eleazar, se pare din raţiuni religioase, dar şi din dorinţa de a fi considerat "Caruso-ul american". In timp ce, în ultimii 25 de ani, Jose Carreras şi Neil Shicoff au fost tenorii care au susţinut cu brio partitura acestui rol: în special pe scena Operei de Stat din Viena, într-o producţie a operei "La Juive" de mare succes, propusă de intendantul Ioan Holender.

La Juive "în direct" de la opera de Stat din München

Duminică, 26 iunie, este rândul Operei Bavareze să aducă un nou interpret pentru Eleazar în persoana tenorului francez Roberto Alagna (53 de ani): un fort tenor - cum spun francezii - puternic, matur, cu un registru mediu plin de forţă (scriitura rolului este centrată în acest registru), capabil să arcuiască - superb! - liniile vocale ale celebrei "Rachel, quand du Seigneur" pe care a cântat-o până+ acum doar în recital, şi să impresioneze, eventual, până la lacrimi. Iar în rolul Rachel, aproape o debutantă - în persoana sopranei poloneze Aleksandra Kurzak - în locul letonei Kristine Opolais! - care, deşi are deja 38 de ani, e lipsită de experienţa repertoriului  grand opera şi, la prima impresie, de asemeni lipsită de culoarea şi forţa vocală ale rolului acceptat.

Dar, să nu plecăm cu idei preconcepute! Ci doar, cu un motiv în plus, pentru a urmări "în direct" duminică, de la ora 19.00, premiera operei lui Halevy, "La Juive" - în regia lui Calixto Bieito şi sub conducerea muzicală a lui Bertrand de Billy -  de la München.