Seară de operă – In memoriam Grigore Constantinescu

A fost o dimineață de marți, 21 ianuarie, când lumea muzicală românească a înregistrat plecarea iubitului prof. univ. dr. Doctor honoris causa Grigore Constantinescu: muzicolog, critic muzical, om de cultură și pedagog -timp de peste 4 decenii la Universitatea Națională de Muzică din București, Președintele Uniunii Criticilor Muzicali și Realizatorilor de emisiuni Radio și deTeleviziune - el însuși autor de emisiuni cu mare succes, fondator de evenimente și instituții; și, mai mult decât oricine, "părintele" spiritual al unei întregi pleiade de artiști-interpreți și muzicologi, făclie luminând drumul multora dintre noi...

Cu o lună și jumătate în urmă, pe 5 decembrie, Grigore Constantinescu își îngăduise să mai adauge un an octogenarei sale vârste la care ajunsese atât de frumos. Lucra, ca de obicei, la trei cărți deodată, și se bucura...cu o trăire aproape burlescă de fiecare amănunt muzical nou descoperit. Capabil încă de acel amuzament în lucru care, îmi repeta, mereu, "te ferește de un discurs mohorât"...iar cine a citit - fie și numai două dintre cele 46 de cărți publicate de muzicologul Grigore Constantinescu sau doar, un singur text dintre cronicele lui, știe că "scrisul" său pulveriza particule de lumină, chiar și când "tonul" îi era grav și sentențios... Mie, mi-a fost profesor de Muzicologie. Și, înainte de orice am învățat de la dânsul că "simplitatea - în exprimare, ca și în muzică, nu înseamnă niciodată simplism..."

Așa că în această Sâmbătă, la Seara de operă, o evocare - așa cum am învățat și sper, așa cum ar fi vrut! - a celui care a fost, timp de 82 de ani pe acest pământ, Grigore Constantinescu. În cuvinte simple, ilustrând: gânduri, reflecții și amintiri ale oamenilor dragi lui, dar și cu gânduri, reflecții și amintiri, aparținându-i - acestea din urmă, înregistrate de colega mea Sorina Bobeico într-o zi de vară a anului 2010 și difuzate acum în premieră, din păcate, postum...

Luminița Arvunescu