Billy Childs - albumul "Rebirth"

"Rebirth" este albumul care a câștigat premiul Grammy, la ediția din 2018, pentru cel mai bun album de jazz. Această decizie ne ajută să fim obiectivi și să simțim pe propria piele care este nivelul jazz-ului zilelor noastre. Cred că diferența față de celelalte albume excelente care au concurat stă în echilibrul dintre măiestria de pianist și cea de aranjor. Ambele strălucesc pe acest album dominat de formula de cvartet, cu Steve Wilson la saxofon, Hans Glawischnig la bas, Eric Harland la baterie și Billy Childs la pian. Liderul are o atingere fermă, un ton autoritar, fără asprime, saxofonul exploatează inspirat toată armonia, iar ritmica este pur și simplu monumentală. Hard-bop-ul din anii '70 primește de la Childs tot ceea ce spectaculosul muzician a asimilat până acum. Temele mai vechi renasc în forme maturizate astfel încât repertoriul e uniform și dinamic, grațios și sofisticat deopotrivă. Cum poți fi atât de liber și de imprevizibil într-o orchestrație atât de precisă? Cum faci ca toate elementele esențiale ale jazz-ului să aibă un sound modern și elaborat? Mai dispus ca niciodată, Billy Childs ne răspunde inteligent pe acest album, genul de audiție care te îmbogățește după fiecare repetare.

Ben Allison - albumul "Layers of the City"

Ajuns la al doisprezecelea album din discografia solo, basistul Ben Allison ne oferă mai multe motive de admirație, prin ținuta producției, grupul de muzicieni adunat cu fler și nivelul improvizației adunate în jurul temei cantabile, augmentate, pe un ritm colorat cu rock și world music. Jazz contemporan consistent, proaspăt, în care libertatea există în paralel cu forma compozițională. Alte elemente timbrale distincte sunt aduse de trompeta lui Jeremy Pelt și de chitara lui Steve Cardenas. Toate piesele curg în direcția liniar-dinamic, pregătindu-ne cu tema, continuând cu moduri diferite și surprinzătoare de a completa divers un cadru destul de clar definit. Contrastul dintre starea temei și dinamica zonei libere stă în centrul fiecărui titlu, ca un nucleu narativ, din care pornește imaginar povestea. Continuitatea este permanent captivantă, preluând starea orașului din titlu, New York, locul în care părinții lui Ben Allison s-au născut și în care bunicii lui au emigrat. Fiecare strat are propria consistență, propriul ritm, într-o fascinantă diversitate muzicală în care parcă îi recunoaștem discret pe cei care au influențat stilul unui muzician complex, imaginativ, în permanentă mișcare și evoluție. Cam așa cred că trebuie să sune și să funcționeze un muzician contemporan de clasă.

Vă aștept joi, 1 martie 2018, de la ora 18.30, la Jazzy Hour!