Grand opera : spectacol măreţ, luxos, copleşitor, costruit pe librete de inspiraţie istorică şi plin, plin de situaţii melodramatice, precum şi de numere coregrafice - în mod imperios introduse în scenariu spre satisfacţia completă a spectatorului, spectacolul Franţei, preluat cu uşurinţă însă şi de compozitori aparţinând altor ţări - şi mă gândesc că însuşi Verdi şi-a conceput "Aida" şi "Vecerniile siciliene" după acest model, Grand opera - în fapt, emblema unei societăţi bogate şi sigure pe puterea ei, o sublimare - la final de secol al XIX-lea - al visului imperial francez, un vis păstrat nostalgic de pe vremea domniei marelui Napoleon Bonaparte.

Grand opera, un tip de spectacol pentru care, la Paris, s-a construit şi un teatru: "Opera Garnier" ( după numele arhitectului său, Charles Garnier ). Teatru căruia i-ar fi oferit şi Camille Saint Saens viitoarea sa operă / capodoperă "Samson et Dalila", dacă nu ar fi primit, în repetate rânduri, un refuz categoric. Aşa a ajuns ca premiera operei "Samson et Dalila" să aibă loc în Germania, la Hoftheater din Weimar ( 1877 ), sub bagheta lui Franz Liszt - şi abia în 1892 să se reprezinte la "Palais Garnier" din Paris, după un întreg şir de succese germane.

Samson şi Dalila, o operă - cu adevărat - "mare"

Într-un adevărat delir al succesului au urmat premierele operei "Samson şi Dalila" de la Royal Opera Covent Garden din Londra ( 1893 ) şi Metropolitan Opera House din New York ( 1895, cu Enrico Caruso în rolul Samson ). Pentru ca apoi, de la Caruso şi Mario del Monaco până la Jon Vickers, Placido Domingo, Jose Carreras - sau, la noi, Ludovic Spiess ! - şi, de la Rita Gorr, Grace Bumbry, Christa Ludwig, Agnes Baltsa - sau, formidabila Elena Cernei, mulţi cântăreţi de renume - heldentenori şi mezzosoprane - să facă un titlu de onoare din includerea celor două roluri titulare ale operei lui Saint Saens, în repertoriul lor.

Samson şi Dalila, la Opera de Stat vieneză

La Viena, "marea" operă a lui Camille Sant Saens s-a cântat pentru întâia oară în 1907: Wiener Hoftheater, sub bagheta lui Gustav Mahler. Şi, de atunci până în 1993, fix de 50 de ori. Au trecut, prin urmare, 25 de ani de la ultimul spectacol cu acest titlu prezentat de Opera de stat vieneză: aşa că revenirea sa pe afiş, într-o nouă producţie cu premiera pe 12 mai şi, mai ales, cu un cuplu de artişti ca Roberto Alagna şi Elina Garanca - debutând fiecare în rol, s-a prefigurat din start ca marele eveniment al acestei stagiuni. Un eveniment la care avem ocazia să participăm cu toţi, Sâmbătă deci, de la ora 20.00, sub genericul emisiunii Seară de operă...