O mare artistă a claviaturii născută la Bucureşti, în 1895, un nume pe care Charlie Chaplin îl includea între cele trei genii pe care a avut şansa să le cunoască - alături de Albert Einstein şi Winston Churcill. După nu puţine voci avizate - între primii pianişti ai secolului XX, alături de Dinu Lipatti şi Radu Lupu; după alte opinii, deloc puţine - unul dintre cei mai mari pianişti, interpreţi de Mozart, din câţi au existat.

Clara Haskil a cântat cu Enescu, a legat o mare prietenie cu Lipatti, a fost preţuită de mulţi dintre dirijorii şi soliştii reprezentativi ai vremii. Că a fost memorabilă cântând Mozart rămâne mărturie faptul că, în 27 ianuarie 1956, la exact 2 secole de la naşterea lui Amadeus, era invitată să-i cânte muzica în chiar sanctuarul mozartian de la Salzburg.

Când Clara Haskil se așeza la pian, "muzica se materializa venind parcă de nicăieri. Brațul ei părea să alunece peste claviatură fără atingere, ca o piatră care sare pe suprafața apei. Nimic nu părea să înceapă sau sfârșească, totul devenea atemporal" - nota un biograf. Iar Lipatti, bunul său prieten, a descris modul ei de a cânta la pian ca fiind "însumarea perfecțiunii pe pământ".

În zilele noastre, în Elveţia, un prestigios concurs internaţional de pian îi perpetuează memoria, fondat în 1963, la 3 ani de la stingerea din viaţă a Clarei Haskil. Printre câştigători - şi o româncă: Mihaela Ursuleasa, în 1995.

Ne-o reamintim în pagini semnate de compozitori care și-au spus, prin claviatură, poveștile de o incomparabilă expresivitate: Wolfgang Amadeus Mozart, Robert Schumann, Domenico Scarlatti; la "Arpeggio", luni, 7 decembrie 2020, de la ora 10,00.