Muzicii îi prieşte cel mai bine în templele sale, acolo unde s-a născut, s-a maturizat şi a ajuns să prospere către uimitorul ecosistem sonor, aşa cum i-l cunoaştem în momentul de faţă. Primele astfel de temple au fost chiar bisericile, bazilicile şi catedralele, într-un timp când preocuparea pentru "dincolo" ordona vieţile de zi cu zi. Apoi, trecând prin somptuoasele spaţii protocolare ale reşedinţelor aristocratice, cărora ideea de muzică clasică le va rămâne mereu îndatorată, ajungem la templul modern, sala de concerte sau teatrul de operă, locuri ale accesului universal la valori, cândva, rezervate doar privilegiaţilor. Se obişnuieşte, desigur, să se cânte astăzi şi în aer liber, însă referinţa rămâne, în continuare, acustica sălilor gândite special pentru ca marea muzică să beneficieze de condiţii ideale de redare şi receptare.

Se vorbeşte mult, în momentul de faţă, despre o nouă sală de concerte la Londra, pe măsura importanţei culturale a acestei metropole la început de secol XXI - şi se pare că Sir Simon Rattle pune la bătaie întreaga sa reputaţie pentru ca dorinţa lui să devină realitate. Parisul a salutat noul mileniu, în 2015, prin futurista "Philharmonie de Paris", complexul a cărui arhitectură face să tresalte, cu siguranţă, orice pasionat de science-fiction. E straniu, parcă, faptul că, în plină eră digitală, în care muzica înregistrată şi-a pierdut, aproape, suportul fizic, nevoia de templu, adus la zi, rămâne o prioritate. Aşa se explică de ce, după o istorie de 70 de ani, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Hamburg şi-a schimbat numele, la începutulul lui 2017, adăugându-şi-l pe cel purtat de "Elbphilharmonie", impresionantul templu muzical îmbrăcat în sticlă, al cărui design îşi trage inspiraţia din anticul templu din Delphi, stadioanele de fotbal şi din cel al corturilor. De ce s-a optat pentru redenumire? Pentru că identitatea pe care ţi-o dă templul în care oficiezi este prea importantă ca să fie trecută cu vederea.

"Templele muzicii, de ieri şi de azi" ar putea fi tema evenimentului de vineri, 17 iunie, pe care Orchestra "Elbphilharmonie" îl oferă nu la sediul său, ci în Biserica Sf. Gheoghe din Wismar, oraş hanseatic situat în sfera zonei metropolitane a Hamburgului, al cărui centru vechi figurează pe lista Patrimoniului Cutural Mondial UNESCO. Biserica Sf. Gheorghe este unul dintre punctele de atracţie ale centrului istoric, a fost ridicată în 1404 şi a suferit grav în urma unui bombardament, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Refacerea edificiului s-a încheiat în 2010 şi a presupus costuri de 40 de milioane de euro.

În acest spaţiu peste care au trecut 6 veacuri de istorie, Orchestra "Elbphilharmonie" va oferi un program pe măsura viziunii îndrăzneţe a lui Thomas Hengelbrock, actualul dirijor principal, care înseamnă, între altele, ocolirea locurilor comune în programele alese: Concertul op. 15 de Benjamin Britten (solistă - violonista Vilde Frang, care a prezentat această bijuterie necunoscută îndeajuns și la București, în Festivalul "Enescu") și Simfonia I de Edward Elgar. Bagheta dirijorală îi revine finlandezului Sakari Oramo.

Nu pierdeți, deci, acest eveniment transmis în direct de Radio România Muzical, prin Uniunea Europeană de Radio, vineri, 17 iunie 2016, de la ora 20,50.