Pianistul Valentin Gheorghiu și câteva dintre capodoperele înregistrate de-a lungul carierei sale

Orice întâlnire cu arta pianistului Valentin Gheorghiu te îmbogățește: pătrunzi într-o atmosferă a distincției, generozității și sincerității care îți dezvăluie noi frumuseți ale unor muzici pe care, poate , le cunoșteai întru câtva dar care - rostite de domnia sa - au mai multă limpezime, claritate, au parcă o lumină care te face să le descoperi din nou… adesea "altfel"!

Mă străduiesc să aștern pe hârtie aceste câteva rânduri de câteva zile și vă mărturisesc că am sentimentul că nu găsesc cuvintele potrivite pentru a sugera măcar bucuria întâlnirii cu muzica făurită de acest mare pianist dar și cu ambianța atât de caldă și chiar prietenească în care te primește muzicianul atât generos cu arta sa dar mult mai "econom" în vorbele sale. Cât de firesc "respiră" sonoritățile sale pianistice, cât de lesne pătrund în sensibilitatea, în universul spiritual al fiecăruia dintre noi... Liniile musicale, acordurile, întreaga poezie a artei sunetelor s-a lăsat încredințată microfonului de-a lungul unei cariere remarcabile dar pentru cuvinte are în continuare aceeași reticență …

A evitat mereu să vorbească despre sine, despre succesele obținute; o face și acum, la cei 89 de ani împliniți în martie. Când este vorba despre cronicile publicate după aparițiile sale în public sau după lansarea discurilor sale ocolește subiectul… Discreția sa nu poate însă ascunde nenumărate file de elogii acumulate în decenii de carieră, o carieră care adaugă - prin fiecare recital - noi capitole. Farmecul naturaleții, vraja tușeului pianistic, imaginația, știința stilistică și - mai concis - arta sa interpretativă demostrează aceleași "carate" valorice și astăzi ca și în înregistrările realizate cu decenii în urmă… Altă viziune uneori dar aceeași exigență față de sine.

Image result for valentin gheorghiu

Cu gentilețea sa recunoscută a tot amânat întâlnirea cu microfonul în fața căruia urma să vorbească; până la urmă a acceptat. Cu grija față de acuratețea artistică a propriilor versiuni, față de calitatea sunetului, chiar față de acordajul instrumentului (pe care se înregistra uneori noaptea, la temperaturi scăzute, greu de imaginat) maestrul Valentin Gheorghiu a ales câteva opusuri care - întâmplător sau nu - stau mărturie unor perioade diferite ale activității sale dar și unor colaborări pe diferite meridiane. Selecția domniei sale pentru prima întâlnire sub semnul capodoperelor pianistice a reunit pagini romantice…

La Londra a înregistrat în 1958 Sonata în si minor de Franz Liszt… Revista "The gramophone" a publicat atunci un elogiu concludent: "nu am nici o îndoială că această versiune este cea mai de dorit dintre toate cele disponibile" ! Aceeași lucrare a încheiat și primul recital susținut la Sala Gaveau din Paris, după care s-a scris: "Trebuie să fie clasat printre cei dinâi interpreți ai acestui timp: țara care i-a dat cândva pe marele George Enescu și pe Dinu Lipatti poate fi mândră."

L-am rugat pe Maestru să descrie ce ar putea defini o capodoperă:" poate fi și o miniatură dar și o lucrare de proporții mai ample - de exemplu Missa Solemnis, Simfonia a IX-a, o lucrare în care vezi o desfășurare a compozitorilor, în care ai ce urmări, ai bogăția sufletească... cea care este de fapt principală, baza muzicii și nu...ceea ce se vede sau iuțeala sunetelor ci fondul ei ... Muzica se adresează sufletului direct, fără traduceri, fără cuvinte ... de aceea nu pot vorbi despre ea!"

Si totuși o face de fiecare dată când își lasă degetele să se plimbe pe claviatură...

Liszt și Chopin în variante interpretative semnate Valentin Gheorghiu la Intâlniri sub semnul capodoperelor - joi 27 aprilie de la ora 20 (în reluare sâmbătă, de la 13,05).



Anca Ioana Andriescu