Patricia Kopatchinskaja este una dintre artistele mari ale lumii, pe care noi românii o simţim foarte aproape datorită originii sale moldoveneşti, a prieteniei şi colaborării cu regretata pianistă Mihaela Ursuleasa, datorită repertoriului său ce adesea capătă inflexiuni româneşti, ca şi a prezenţelor sale pe scenele de concert româneşti, cea mai recentă derulându-se în ediţia 2017 a Festivalului Internaţional George Enescu. Talent muzical de excepţie, personalitate vulcanică, dublate de o modestie exemplară şi un mod direct de exprimare, muzical şi verbal, Patricia Kopatchinskaja a obţinut la finalul lunii ianuarie 2018 un preţios premiu Grammy pentru albumul înregistrat împreună cu Orchestra de Cameră St. Paul şi intitulat Moartea şi Fata. Distincţia a fost acordată la categoria Cea mai bună înregistrare camerală, iar imprimările au fost realizate live în timpul unui concert în care între secţiunile celebrului cvartet de Schubert, orchestrat de Patricia Kopatchinskaja, au fost inserate lucrări diverse stilistic, de un mare efect, semnate de John Dowland sau Gyorgy Kurtag.

Când vine vorba despre violonista născută la Chişnău, caracterizările de tipul "copilul sălbatic al viorii" sau "muziciana revoluţionară" abundă în revistele şi la radiourile de profil. Şi asta pentru că Patricia Kopatchinskaja nu se sfieşte să spună exact ce crede, cântă muzica pe care o consideră valoroasă cu la fel de multă pasiune şi implicare, indiferent de anul în care a fost compusă, pentru că are o abordare proaspătă, vie, departe de orice rutină a vieţii de concert.

Programul său foarte dens se împarte între numeroasele sale activităţi muzicale: repetiţii, recitaluri şi concerte, înregistrări, compoziţie şi realizarea de aranjamente după alte lucrări. Este căsătorită cu un medic neurolog elveţian şi are o fiică, cărora le acordă timpul necesar. Interviul pe care l-am realizat în timpul Festivalului Enescu 2017 s-a derulat în holul hotelului bucureştean în care era cazată, în timp ce lua o gustare, cu 10 minute înainte de a începe o repetiţie… într-o sală de concerte aflată în apropiere. Evident că nu am reuşit să epuizez toate temele pe care mi le propusesem, multe alte întrebări au rămas fără răspuns, din simplul motiv că nu am avut timpul necesar pentru a le adresa, însă bucuria de a vă putea oferi câteva gânduri ale Patriciei Kopatchinskaja rămâne, cu atât mai mult cu cât, ca de obicei, le vom însoţi cu înregistrări ale invitatei noastre.