Redăm transcrierea acestui document sonor:

Matei Gheorghe: Peste o săptămână, a venit tata, spune: ”Hai, dragul tatii, mergem să apărăm țara noastră contra turci!” După aceea, am făcut mămăligă - ”trunchi”, așa se spunea pe atunci. Am luat și am mers cu bătrân[ul], eu, un băiet de 22, am mers cu el două săptămâni pe jos, până la Iași. De la Iași, ne întâlnim... dar eu nu știam ce e aceea, că se vedea roțile. Întreb eu: ”Da’ ce-i aici?” ”Aici e trenu’.” Ne întâlnim cu tovarășii ruși: ”E! Ce faci?” ”Noroc!” Așa... Acuma, ne suim în tren, plecăm. Trei trenuri o fost. Îmi dă o păreche de haine, o capelă... rupte, nu am vrut să ieu. Am luptat cu a mele, cu cămeșa însemnată cu fluturele, cămeși din acelea cu fluturele și cu hainele mele, cu....Na! Așa... Ai noștri, România, și cu tovarășii ruși i-o încercuit pe turc, i-o tăiet și comunicațiile, tot! Osman-Pașa își mânca dinții! Ah! Comandantul turcesc. Mari bătălii or fost! […] scotea ochii! Eu cu bâta, cu măciuca! Da’ îi ardeam!

Reporter: Nu aveai pușcă?

M.G.: Da, da’ ce?! O cioară nu puteai să puști![…] Până încărcai! Da’ lumea se ucidea, ce crezi mata? Da’ ai noștri i-or încercuit [fluieră], i-or tăiat comunicații, știi cum o mers? M-am vindecat. Căpitan Aderca mă cheamă: ”Ia vino încoace, Matei Gheorghe! Te-ai făcut bine la picior?” E! Mi-o dat o decorație: ”Ai făcut și tu oleacă de treabă!” Dar și eu i-am zis: ”Să trăiți, domn’ căpitan, bine că am scăpat cu zile!” După aceea, tovarășii ruși îmi dă pâne, îmi dă conserve, îmi dă zahar, să am mâncare pe drum. Că s-o împrăștiet la Iași, ne-o împrăștiet. Iar ne-am suit în tren, știi mata, am venit înapoi. Și asta o fost! Și am venit acasă. Iară două săptămâni pe jos! Și cu două, o lună de zile, tovarășe dragă! România noastră săracă o fost strașnic de bogată dacă o ajuns așa zile! Și bogdaproste că o mai îndreptat țara noastră aceștia ai noștri tovarăși! Da’ acuma să vă spun drept pe bătrânețile mele, e foarte frumos și țara noastră cât e de mică s-o mai îndreptat, merge toate cele binișor![…]