Istoria României
Interviu cu Vasile Paraschiv (2002)
(credit foto: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței)
Interviu realizat de Lavinia Ivașcu, cu ocazia simpozionului "Anii 1973-1989 - cronica unui sfârșit de sistem”, 2-5 iulie 2002, Sighet, organizat de către Fundația Academia Civică. Înregistrare aflată în Arhiva de istorie orală.
Vasile Paraschiv (n. 3 aprilie 1928, Clinceni, jud. Ilfov - d. 4 februarie 2011, Ploiești) - muncitor, unul dintre cei mai importanți oponenți ai regimului comunist în anii '70-'80. Se înscrie în PCR în 1946. În 1968 se retrage, considerând că partidul ”a întors spartele muncitorilor”. Prima arestare are loc în 29 iulie 1969, când este dus la spitalul de boli psihice de la Urlați. La 3 martie 1971 trimite autorităților comuniste o scrisoare cu 11 propuneri privind liberalizarea vieții sindicale. Este arestat și internat la azilul psihiatric Voila Câmpina. În februarie 1977 aderă la mișcarea Goma; este arestat în aprilie și internat la spitalul de boli psihice de la Săpoca, jud. Buzău. În noiembrie 1977 Vasile Paraschiv cere să plece din țară, ajunge la Paris unde ia legătura cu sindicatele franceze și vorbește despre folosirea în România a tratamentelor psihiatrice ca metodă de represiune politică. La 30 aprilie 1978 vrea să se întoarcă în țară, dar autoritățile comuniste îl întorc din drum la vamă. În urma protestelor internaționale, i se permite revenirea în România, la 9 iulie 1978. Rearestat în 1979, după ce aderă la Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii, apoi în 1987. În 1989 este bătut cu bestialitate și internat din nou la azilul psihiatric de la Voila.
Interviu cu Vasile Paraschiv despre: exmatricularea, în 1953, de la Școala de Ofițeri de Transmisiuni de la Sibiu (min. 0:22); intrarea în PCR, în 1946, situația materială a familiei din care provine; în 1963 decide să se angajeze la Câmpina, tot în telecomunicații, iar autoritățile îi evacueză familia din locuința de la Ploiești (min. 14:48); în noiembrie 1968, în cadrul unei ședințe care se desfășura la Combinatul Petrochimic Brazi, își dă demisia din PCR, deoarece partidul ”a întors spatele muncitorilor” (min. 20:20); la 29 iulie 1969 este arestat și internat la spitalul de boli psihice de la Urlați (min. 21:31); la 3 martie 1971 trimite CC al PCR și Uniunii Generale a Sindicatelor din România o listă cu 11 propuneri privind liberalizarea vieții sindicale, iar răspunsul este o nouă arestare, de data aceasta fiind internat la spitalul psihiatric Voila Câmpina (min. 26:39); arestarea din 4 aprilie 1977, din casa scriitorului Paul Goma (min. 28:03); aderarea la mișcarea Goma, în februarie 1977 (min. 53:40); în noiembrie 1977 i se eliberează un pașaport și pleacă la Paris, unde vorbește despre situația din țară și ia legătura cu sindicatele franceze (min. 55:05); 30 aprilie 1978 - dorește să se întoarcă în țară, dar este întors din drum la vamă (min. 59:34); la 9 iulie 1978 revine în România (min. 61:08); principalele propuneri privind liberalizarea vieții sindicale.
Durată: 69:37
