Live de la Copenhaga: Fabio Luisi și Beatrice Rana
În această săptămână, membrii Orchestrei Simfonice Naționale Daneze se reîntâlnesc pe scenă cu dirijorul lor Fabio Luisi, după o pauză forțată, care a blocat activitățile culturale și în marea sală din Copenhaga, începând din luna decembrie.
Un moment îndelung așteptat, care anunță un eveniment special, cu un program cu sugestii romantice, menite să sublinieze și spectaculozitate și lirism; schimbări de ultimă oră au lărgit ca expresie acoperirea stilistică a acestui afiș.
Concertul pe care Radio România Muzical îl preia în direct va respecta însă o serie întreagă de restricții, pe care - în parte - le vor putea sesiza și cei care îl vor asculta la radio: în primul rând, programul se va desfășura fără public în sală - deci fără aplauze. Va respecta însă structura obișnuită, cu o pauză amplă după momentul solistic. Ceea ce și dirijorul și organizatorii speră să nu"simtă" auditoriul este distanțarea exagerată a muzicienilor pe scenă (la minim 2 metri unul față de altul), ceea ce a necesitat amplificarea dimensiunilor uzuale ale scenei.
Ce diferită va fi imaginea față de cea surprinsă cu doar câteva luni în urmă în stagiunea acestui colectiv, condus de italianul Fabio Luisi...
Orchestra va avea proporțiile puțin restrânse iar programul dirijat de Fabio Luisi oferă - în partea a doua a serii - o coordonată mai degrabă… camerală, prin alegerea Suitei extrase din muzica de scenă scrisă de Richard Strauss pentru piesa "Burghezul gentilom" de Hugo von Hofmannstahl, după Moliere; maniera neoclasică sau, mai precis, de inspirație barocă poate sugera o asemenea abordare.
Nota de autentic romantism este adusă chiar din prima lucrare a serii, o partitură mai rar în atenția publicului nostru, semnată de cel mai cunoscut reprezentant al componisticii de pe teritoriul danez: Carl Nielsen. Realizată la începutul anului 1918 (cam în aceeași epocă în care Richard Strauss finaliza proiectul său orchestral cu Suita "Burghezul gentilom" op.60), Scena pastorală "Pan și Syrinx" op.49 de Carl Nielsen dezvăluie o spectaculoasă și dinamică paletă timbrală, cu acumulări de energie dar și cu sonorități aerate, de inspirație impresionistă pe alocuri.
