Trăim într-o epocă în care "a cunoaște" a devenit o posibilitate pentru fiecare; dar, de multe ori, nu este însă și o preocupare... Circuitul vieții de concert, al stagiunilor curente, chiar și al aparițiilor discografice "rulează" în mod uzual un număr destul de restrâns de lucrări: motivele sunt multe și nu toate țin doar de valoarea certificată în timp a opusurilor respective! Și hazardul își spune cuvântul atunci când oferă șanse unor partituri, unor creatori, așezându-i într-un con de lumină favorizant, cu o interpretare bună, cu o atmosferă propice... Iar alteori, pune parcă piedici în lansarea unor lucrări în fața publicului.

Pare incredibilă astăzi replica unui influent organizator de viață muzicală pariziană care s-a arătat foarte mirat de intenția lui Artur Rubinstein de a include într-un program de recital acolo și opusuri pianistice de Johannes Brahms, considerat pe atunci un "mare plicticos" în capitala Franței ! Insistența unor asemenea mari interpreți a schimbat percepția asupra unor pagini sau chiar autori....Așa că, vă propun să explorăm și aici, la Radio România Muzical teritorii sonore mai puțin familiare, să înțelegem că viața muzicală a fost mult mai bogată decât pare la prima vedere și, poate, că ceea ce mulți apreciază astăzi în domeniul muzicii de film își trage seva din creația multor autori asupra cărora s-a așternut o cortină a uitării, pe care discografia actuală o ridică uneori, oferindu-ne surprize plăcute.

Cineva menționa într-un articol că i-au trecut "prin mâini" peste 300 de concerte pentru pian scrise în veacul al XIX-lea și multe ar fi meritat interesul ascultătorilor.. Industria înregistrarilor de muzică așa zis clasică a prezentului ne aduce în atenție și nume aproape necunoscute melomanilor de astăzi, dar care au fost bine apreciate de contemporanii lor.

Este și cazul lui Ludwig Thuille, un muzician a cărui biografie nu a numărat decât 45 de ani. Provenind dintr-o familie cu rădăcini în Savoia, Ludwig Thuille s-a născut în Tirol, la Bolzano în 30 noiembrie 1861. A primit primele îndrumări în domeniul artei sunetelor de la tatăl său, un muzician amator. Și-a pierdut însă ambii părinți în copilărie și a ajuns în grija altor membrii ai familiei, pe teritoriul de astăzi al Austriei unde a primit și lecții de pian, vioară și orgă și o pregătire generală riguroasă, cântând și în corul unei mânăstiri benedictine. A fost sprijinit pentru a-și cultiva talentul muzical și a ajuns să studieze la Academia Regală de Muzică din Munchen. Apreciat ca pianist, solist și acompaniator, ca autor și profesor de compoziție, Ludwig Thuille a scris în genuri variate (de la simfonie la miniaturi vocale și corale), fiind un timp și conducătorul unui ansamblu vocal masculin de prestigiu din Bavaria. Prima sa operă a fost premiată cu locul I la o competiție la care Alexander Zemlinski a ocupat doar locul al doilea.

Apreciat de Richard Strauss (cu doar 3 ani mai tânăr decât el), de Mahler, de mulți alți contemporani, Ludwig Thuille s-a impus în istoria muzicii germane printr-o creație camerală de pregnantă forță expresivă, cu interesante combinații timbrale în unele lucrări. Armonii wagneriene, o modernitate a scriiturii care te duce cu gândul spre Prokofiev uneori, o eleganță a frazelor cu sugestia unei muzici de balet, cu personaje timbrale care par să se înlânțuie în gesturi de-a dreptul poetice sau o spectaculoasă scriitură pianistică , cu sentimentul unui concert pentru pian si cvartet de coarde se reflectă și în Cvintetul cu pian op.20, în Mi bemol major din care vă propun câteva selecțiuni (integral prima parte - Allegro con brio și alte momente din celelalte 3 părți ale acestui opus monumental, scris în 1901).

Amintind uneori de expresivitatea romantică a creațiilor concertante ale lui Saint Saens, Concertul pentru pian în Re major a fost scris mai devreme și poartă o notă de exuberanță a desfășurării sale bogate în contraste, în relieful expresiv pregnant.

Acestea sunt cele 2 creații de Ludwig Thuille pe care vă invit să le "explorăm" împreună la Cabinetul de curiozități al acestei săptămâni, Joi 7 februarie de la ora 20 (în reluare sâmbătă 9 februarie, de la 16,30)