Ținuturi românești - Ținutul Neamțului

Ediția din 8 mai 2018, la "Muzici tradiționale", într-un proiect consacrat sărbătoririi Anului Centenar al Marii Uniri, este dedicată sonorităților folclorice din Ținutul Neamțului, situat "în umbra" legendarului Ceahlău.

Folclorul nemțean, intrat în atenție din ultimele decenii ale veacului al XIX-lea, a fost investigat sistematic începând cu jumătatea secolului al XX-lea, prin eforturile conjugate ale unor echipe multidisciplinare de cercetători care au pus în aplicare proiecte și programe coerente, elaborate în cadrul institutelor de specialitate ale Academiei Române. Trăsăturile definitorii ale folclorului muzical din Ținutul Neamțului se încadrează cu pregnanță între dominantele culturii tradiționale românești de tip carpatic, dezvoltând tipare melodice, ritmice și de formă particulare, încadrate în unitatea incontestabilă care definește rostirile muzicale ale poporului român. Vom descoperi împreună câteva dintre aceste caracteristici, urmărind câteva fragmente de melodii interpretate la fluiere (cu diferite dimensiuni, tipuri constructive și sisteme de acordaj) care erau folosite, cândva, în spațiul pastoral al munților Neamțului, Stânișoarei și Ceahlău. În Ținutul Neamțului, interpreții la fluier erau foarte numeroși, stăpânind un repertoriu vast, din aproape toate genurile și categoriile folclorice. Așa se explică și faptul că numeroase piese din cadrul genului liric, cântece și doine, au fost transferate din categoria cântului vocal în cea a interpretărilor instrumentale. Chiar și unele cântece rituale și ceremoniale din ciclul vieții omului (nuntă, moarte) erau însoțite de sunetele inconfundabile ale fluierelor. De asemenea, în ciclul obiceiurilor calendaristice, în Ținutul Neamțului, ca, de altfel, în toată Moldova, au rămas foarte bine conservate jocurile cu măști animaliere, practicate în perioada sărbătorilor de iarnă. "Capra" și "Ursul" fac parte din suita acestor jocuri arhaice, cu o vechime care este apreciată mult anterioară contactelor pe care le-au avut locuitorii autohtoni ai acestor ținuturi cu civilizațiile antice - greacă și romană.

În ultima parte a emisiunii vom ilustra câteva interferențe și influențe existente în alcătuirile sonore tradiționale interpretate de locuitorii români care trăiesc, de veacuri, în satele de pe culmile și văile din extremitatea vestică a Ținutului Neamțului, la granița cu zona Ciucului, din estul Transilvaniei. Influențele multiculturale ale românilor din Zona Bicazului și secuilor de peste munte s-au materializat într-un repertoriu muzical instrumental hibrid, cu elemente proprii atât muzicii moldovenești cât și celei ardelenești. Un instrument muzical, socotit astăzi destul de rar și neobișnuit, este "doba țărănească" sau "doba cu strune", care îndeplinește, în egală măsură, atât rolul de acompaniament ritmic, cât și cel de susținere armonică a instrumentului solist, de regulă vioara. Întâlnit, cândva, într-un areal geografic extins, din Banat și Crișana până în estul Transilvaniei, acest instrument este revendicat, în egală măsură, atât de români cât și de secui. "Doba" prezintă variante constructive și dimensiuni diferite: fie asemănătoare cu un violoncel mare și bombat, la interpreții români, fie cu unul mic și aplatizat, care se poate purta prins de corp în timpul interpretării, la secui. "Doba" din satul Dămuc, zona Bicazului reprezintă o marcă identitară care se integrează perfect în combinarea arhetipurilor muzicale moldovenești cu cele ardelenești

Vă invit, așadar, marți 8 mai 2018, de la ora 19.00, să urmăriți, în cadrul emisiunii "Muzici tradiționale", continuarea ciclului "Ținuturi românești", cu o călătorie în Ținutul Neamțului.

Constantin Secară,
etnomuzicolog