... este subiectul ediției de joi, 27 septembrie 2018, a emisiunii realizate de Dan Dediu - O istorie subiectivă a muzicii românești, la care vă invităm începând cu ora 20,00

Între1898 și 1918, în numai douăzeci de ani, creația lui George Enescu se articulează plenar, arcuindu-se de la juvenila Poema Română (1898), până la dantesca Simfonie a III-a (1916-1918). În paralel, apar noi generații de creatori, ocrotiți de marele Enescu și răsplătiți cu premiul de compoziție Enescu, înființat în 1913. Pentru a strânge fonduri pentru acest premiu, George Enescu concertează neobosit și va dărui Ministerului român al Instrucțiunii Publice suma de 27.000 lei, pentru alimentarea fondului destinat acestui premiu, care va dăinui până în 1946, când Enescu va pleca definitiv din țară. Printre primii laureați ai premiului de compoziție George Enescu se numără Alfred Alessandrescu, dar și Ion Nonna Otescu și Mihail Jora.

În epocă, doi reprezentanți ai muzicii corale pun bazele unor tradiții diferite, foarte consistente: Dumitru Georgescu Kiriac și Gavriil Musicescu. Și tot în această perioadă asistăm la cariera mondială a Horei staccato a lui Grigoraș Dinicu. Încet, dar sigur, muzica românească se maturizase. În aer plutea Marea Unire de la 1918.