În săptămâna pe care o traversăm există câteva date în calendarul nostru muzical, în jurul cărora se va construi o oră de audiţii muzicale, joi, 6 august, de la ora 20.00. Pe 3 august s-au împlinit 220 de ani de la înfiinţarea Conservatorului de muzică din Paris, una dintre cele mai importante instituţii de profil europene, unde au studiat şi muzicieni români, ca George Enescu sau Dinu Lipatti. Tot pe 3 august, în anul 1935, a venit pe lume una dintre cele mai proeminente figuri artistice ale Moldovei - soprana Maria Bieşu.

Ziua de 5 august aduce aniversarea a 125 de ani de la naşterea unei personalităţi a dirijatului din veacul trecut: austriacul Erich Kleiber. Recunoscut pentru fidelitatea cu care reda partiturile, fie că era vorba despre cele ale secolului 20 sau cele semnate de Mozart, Beethoven ori Richard Strauss, Erich Kleiber a fost totodată şi manager al câtorva teatre de operă din Germania. În 1923 a devenit director general al Operei de Stat din Berlin, unde a dirijat premiera operei Wozzeck de Alban Berg. Când cea de-a doua operă a compozitorului, Lulu, a fost catalogată drept "muzică degenerată" de către Partidul nazist, Kleiber a demisionat din funcţia sa, deşi nu era evreu. De asemenea a renunţat la colaborarea cu Teatrul Scala din Milano, ca protest faţă de politica lui Musssolini. A părăsit continentul european şi s-a stabilit la Buenos Aires, a devenit cetăţean argentinian şi director al Teatrului Colon. După cel de-al Doilea Război mondial şi după o scurtă colaborare, eşuată din cauza politicilor comuniste, cu Opera din Berlin, Erich Kleiber nu a mai ocupat nici un alt post permanent, ci doar de invitat al marilor instituţii muzicale. S-a stins din viaţă la Zurich, în ziua în care se aniversa bicentenarul naşterii lui Mozart. Deşi asupra morţii sale au planat serioase bănuieli privind o posibilă sinucidere, cauza oficială anunţată a fost cea a unui atac de cord.

Pe 8 august se vor împlini 110 ani de la naşterea compozitorului francez André Jolivet, unul dintre cei mai versatili creatori ai secolului 20. În aceeaşi zi vor fi marcaţi şi cei 65 de ani scurşi de la moartea compozitorului rus Nikolai Miaskovksi, discipol al lui Nikolai Rimski Korsakov. Încheiem seria datelor importante ale acestei săptămâni cu cei 40 de ani - împliniţi pe 9 august - de la trecerea în eternitate a lui Dmitri Şostakovici, unul dintre cei mai proeminenţi compozitori ai secolului 20, care - în ciuda neimplicării sale politice, până la un punct, a fost supus în repetate rânduri nedreptăţilor regimului stalinist, iar creaţia sa - dominată de genurile simfoniei şi al cvartetului - s-a aflat adeseori la bunul plac al autorităţilor din vremea sa. Potrivit propriilor mărturisiri, cităm: "fără ghidarea Partidului… aş fi arătat mai multă strălucire, aş fi folosit mai mult sarcasm şi mi-aş fi dezvăluit ideile în mod direct în loc să fiu nevoit să apelez la camuflaj."

Muzica lui Şostakovici prezintă influenţa unor reverberaţii ale unor compozitori pe care îi admira: Bach în formele contrapunctice, Beethoven în cvartetele sale târzii, Mahler în simfonii şi Berg prin apelul la simboluri şi citate de tip manierist. Dintre compozitorii ruşi Şostakovici îl admira pe Modest Musorgski (ale cărui opere "Boris Godunov" şi "Hovanşcina" le-a re-orchestrat. Printre cele mai cunoscute lucrări ale lui Şostakovici se numără Simfoniile nr. 5 şi 7 şi Cvartetele nr. 8 şi 15. În sfera teatrului liric, vi-l amintim ca autor al operelor "Doamna Macbeth din Mţensk" şi "Nasul". A scris multă muzică de film, două triouri cu pian şi şase concerte: două pentru pian, două pentru vioară şi altele două pentru violoncel.