In memoriam Georges Pretre
Șapte decenii de carieră dirijorală sună deja impresionant; dacă răsfoim însă lista podiumurilor unde a concertat sau afișele teatrelor de operă unde a condus spectacole, atunci avem toate motivele de a fi cu adevărat copleșiți de realizările lui Georges Pretre, maestrul care s-a stins din viață în 4 ianuarie, la 92 de ani. In octombrie trecut s-a aflat pe scena de la Musikverein din Viena (unde a dirijat și celebrele Concerte de Anul Nou ale Filarmonicii din capitala Austriei în 2008 și 2010); mergând destul de greu, ușor nesigur - chiar dacă se sprijinea în baston - Georges Pretre a evidențiat cu grijă intervențiile solistice ale instrumentiștilor Orchestrei Simfonice din Viena - un colectiv alături de care s-a aflat cu regularitate mai bine de o jumătate de veac, neacceptând titulatura de "Director Muzical", ci doar pe cea de "Principal Dirijor Oaspete".
De fapt nu s-a lăsat "legat" prin asemenea angajamente nici în relația sa cu alte instituții muzicale din lume, cu atât mai mult în acest caz, unde exista - după cum spunea Maestrul - "o adevărată poveste de dragoste". Ascultând acel ultim concert, nu îți vine să crezi că în fața ansamblului se afla, pe scaun, un om de…92 de ani, al cărui chip și siluetă tradau fragilitatea vârstei, dar a cărui voință dirijorală, dublată de știința și patosul trăirii muzical, reliefau întreaga prestanță și vigoare a ARTISTULUI! Ce spirit beethovenian: într-adevăr "furtună și avânt", forță și dinamism… Georges Pretre găsea în Muzică puterea, precum miticul Atlas în contactul său cu pământul!
Printre numeroasele omagii care i-au fost aduse în timpul vieții revine cu ostentație unul: a fost dirijorul preferat de Maria Callas, după o primă colaborare în 1958… In concerte sau pe disc au fost consemnate clipe de o vibrație artistică aparte…
A fost descris ca exigent dar - totuși - cu blândețe, riguros cu sine dar și cu ceilalți, plin de energie chiar dacă dormea foarte puțin… Articolele care i-au fost dedicate afirmă că nu dorea să i se spună "chef d'orchestre" și totuși era adeptul unei imagini autoritare a dirijorului. A mărturisut cândva că în propria sa discografie avea trei opere pe care le aprecia în mod special: în două dintre ele (Carmen de Bizet și Tosca de Puccini) în prim plan se afla Maria Callas, alături de Nicolai Gedda și, respectiv, Carlo Bergonzi și Tito Gobbi iar în a treia - opera Louise de Charpentier - Ileana Cotrubaș și Placido Domingo !