Poate părea incredibil, dar motivul pentru care Edita Gruberová a încetat să apară pe scenă a fost închiderea teatrelor în contextul pandemiei. Artista, stinsă din viață în 18 octombrie 2021 la vârsta de 74 de ani, cântase ultima dată într-un spectacol de operă în urmă cu doar doi ani, într-o montare cu Roberto Devereux de Donizetti, la Opera de Stat Bavareză din München. Soprana încheia, atunci, fără să știe, o extraordinară carieră, extinsă pe parcursul a mai bine de cinci decenii. În agenda ei de evenimente acesta nu era, însă, ultimul spectacol programat, artista având alte angajamente stabilite, care au fost, din păcate, anulate. Apoi, în lipsa unor apariții constante în fața publicului, care să îi mențină tonusul vocal, cântăreața hotărâse să pună punct carierei sale (conform unei declarații făcute de Alexander Pereira, intendantul Teatrului Maggio Musical Fiorentino, unde Gruberová trebuia să apară în recital în anul 2020).

După dispariția artistei au apărut diverse zvonuri legate de cauza morții ei, iar clarificarea a venit rapid din partea agenției sale, Hilbert Artists Management, care a declarat oficial că Edita Gruberová s-a stins din viață din cauza unei lovituri accidentale la cap. Soprana se afla în locuința ei din Zürich.

Deși se născuse la Bratislava, în fosta Cehoslovacie, Edita Gruberová era fiica unică a unui tată german și a unei mame maghiare. Încurajată de mama ei, Edita a studiat muzica la Academia din Bratislava, unde profesoară de canto i-a fost Mária Medvecká, și apoi la Academia de Arte Dramatice din același oraș natal. În cadrul acestei instituții a devenit membră a ansamblului folcloric Lúčnica, care a susținut ocazional spectacole la Teatrul Național Slovac din Bratislava. Pe scena de operă a debutat în 1968 la Opera din Bratislava în rolul Rosina din Bărbierul rossinian. Un moment important în cariera artistei a fost câștigarea Concursului Internațional de Canto de la Toulouse; ea a fost apoi membră a ansamblului de operă al Teatrului Tajovský din Banská Bystrica, Slovacia, între anii 1968 și 1970. În vara anului 1969, Mária Medvecká a aranjat în secret ca Gruberová să dea o audiție la Opera de Stat din Viena, ceea ce a dus la angajarea ei pentru a cânta Regina Nopții din Flautul fermecat la Viena în 1970, când a obținut recunoașterea imediată ca soprană de coloratură remarcabilă. A părăsit Slovacia, aflată atunci sub regimul comunist, pentru Occident, iar inițial s-a stabilit la Viena, devenind membră a Operei de Stat în 1972. Acolo și-a construit un repertoriu impresionant de roluri belcantiste, interpretând roluri importante în opere de Bellini, Donizetti și Rossini, și s-a impus cu fermitate ca vedetă, odată cu interpretarea Zerbinettei din Ariadna la Naxos de Richard Strauss, începând cu anul 1976.

Gruberová a devenit rapid activă și pe plan internațional: pe lângă spectacolele susținută ca invitată la Köln, Hamburg, Frankfurt și München (inclusiv rolul principal din Manon de Massenet), a debutat la Festivalul de la Glyndebourne în rolul Reginei nopții în 1973 și la Festivalul de la Salzburg în 1975 în rolul Konstanze din Răpirea din serai. Printre rolurile ulterioare la Salzburg se numără Thibault în Don Carlo sub bagheta lui Herbert von Karajan (1976-1978), Zerbinetta din Ariadna la Naxos (1979-1982) și Donna Anna din Don Giovanni (1990). De asemenea, soprana apărea, în această perioadă și în numeroase concerte și recitaluri.

Debutul de la Metropolitan din New York a fost tot cu Regina nopții, cântăreața revenind cu Zerbinetta (1979), Lucia din Lucia di Lammermoor (1988), Violetta din La traviata (sub bagheta lui Carlos Kleiber, 1989) și Elvira din Puritanii (1991). Gruberová a cântat în toate marile teatre de operă din lume, inclusiv la Scala din Milano, unde a fost Konstanze în 1978, Zerbinetta și Lucia în 1984, Donna Anna trei ani mai târziu și interpreta rolului principal din Linda di Chamounix în 1998. La Londra a debutat la Royal Opera House în 1984 în rolul Giulietta din I Capuleti e i Montecchi, sub bagheta dirijorului Riccardo Muti, și a revenit pentru a cânta Zerbinetta în 1987, Lucia în 1988 și Giunia din Lucio Silla în 1991. Publicul a putut-o asculta în 1986 și la Chicago Lyric Opera (în rolul Lucia), cât și la Festivalul de la Bregenz (în partitura Elvirei). La sfârșitul anilor 1980 și pe parcursul anilor 1990 și 2000, cariera ei s-a concentrat pe marile teatre de operă europene, ca cele din Barcelona, München, Viena și Zürich, în roluri belcantiste solicitante, printre care Elisabeth din Roberto Devereux, Marie din Fiica regimentului și rolurile principale din Anna Bolena, Beatrice di Tenda, Linda di Chamounix, Lucrezia Borgia, Maria Stuarda, Norma și Semiramide. În 1981 a apărut în rolul Gilda în filmul lui Jean-Pierre Ponnelle, Rigoletto, în care a jucat și Luciano Pavarotti.

Deși în viața ei profesională ei foarte longevivă și prestigioasă a cântat pe cele mai mari scene ale lumii, Gruberová a fost foarte legată de două teatre europene: Opera de Stat din Viena și Opera de Stat Bavareză din München. Întâmplător sau nu acestea au marcat și începutul și finalul carierei ei internaționale.

Precizia vocală extraordinară a lui Gruberová, volumul și flexibilitatea ei au făcut-o, în multe privințe, succesoarea lui Joan Sutherland în domeniul operei bel canto. Ea a dominat scena europeană în rolurile care necesitau aceste caracteristici rare, cântând acestea, și multe altele, cu o mare acuratețe tehnică și o remarcabilă intuiție dramatică, creând o prezență scenică convingătoare. - scria muzicologul David Patmore.

Duminica aceasta, în 7 noiembrie 2021, vă invit să o ascultăm pe cea pe care majoritatea criticilor au descris-o drept rară și veritabilă soprană de coloratură, în rolul titular din opera lui Vincenzo Bellini Beatrice di Tenda. Împreună cu Edita Gruberová cântă, în această imprimare din anul 1992, Vesselina Kasarova, Igor Morosow, Don Bernardini, Daniel Sumegi și Branko Robinsak. Înregistrarea este realizată în compania Corului Wiener Jeunesse și a Orchestrei Simfonice ORF (a Radiodifuziunii austriece). Dirijează Pinchas Steinberg.