Această ediţie se va difuza în 12 aprilie 2015, ziua când creştinii ortodocşi sărbătoresc Sfintele Paşti, Învierea Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos, numită în textele liturgice "Sfântă zi, al Praznicelor Praznic, şi Sărbătoare a Sărbătorilor".

În bucuria şi lumina Învierii, vom asculta cântări de tradiţie bizantină în rostire românească, unul dintre elementele fundamentale pentru definirea spiritualităţii româneşti, prin care se exprimă plenar toată comoara duhovnicească a Ortodoxiei. Muzica de tradiţie bizantină, numită şi psaltică, este compusă şi interpretată monodic, pe o singură voce, având melodia drept unic principiu de expresie sonoră, prin care se formulează unicitatea lui Dumnezeu, Căruia numai Lui I se cuvine laudă şi slujire. Melodiile psaltice sunt însoţite de un sunet continuu, denumit ison, care le conferă o dimensiune suplimentară, prin reciprocitate şi proiecţie atemporală, comparabilă cu fondul de aur al icoanelor bizantine, simbolizând atotprezenţa lui Dumnezeu. Consemnată prin intermediul diferitelor sisteme de notaţie care au fost utilizate în decursul timpului, muzica bizantină evidenţiază aspectul esenţial şi unic prin care s-a păstrat tradiţia dinamică, mereu înnoită, a Ortodoxiei. Tradiţia ortodoxă consideră că toată imnografia bizantină, identificată în manuscrise care coboară până în secolul al IX-lea şi orânduită în slujbele de cult încă din primele veacuri ale creştinismului, a fost compusă prin inspiraţie directă, dumnezeiască.

Vom asculta cântări din Canonul Învierii, urmate de Stihirile Paştilor, traduse şi adaptate, metric, ritmic şi melodic, în limba română şi vom încheia cu un fragment din stihira "Ziua Învierii", de la sfârşitul utreniei Paştilor. Canonul Învierii - poem imnografic de ample dimensiuni, alcătuit din nouă serii de ode, care cuprind, fiecare, mai multe strofe - a fost compus de Sfântul Ioan Damaskin, unul dintre cei mai importanţi imnografi din secolul al VIII-lea. Textul descrie lumina cea neînserată şi frumuseţea nespusă a Zilei de Paşti, prin admirabile figuri de stil (poetice, retorice şi teologice), fiind realizat pe baza predicilor unui mare teolog al epocii, Sfântul Grigorie de Nazianz. Datorăm Grupului psaltic "Nectarie Protopsaltul" din Bucureşti, valorificarea şi interpretarea acestor compoziţii, mai sus menţionate, aflate în manuscrisele semnate de Visarion Ieromonahul (protopsalt şi compozitor în cadrul Mănăstirii Neamţ) şi de Macarie Ieromonahul (profesor, traducător şi compozitor), doi dintre muzicienii care au reprezentat cântarea de tradiţie bizantină în rostire românească de la începutul secolului al XIX-lea.

În finalul acestei ediţii speciale vă propun să medităm împreună asupra raportului dintre muzică şi rugăciune, în taina cântărilor bizantine care au fost ridicate, mai ales prin retorica stilului calofonic, la înălţimea rugăciunii contemplative, a rugăciunii mai presus de cuvânt. Ele se disting prin tempoul rar şi prin formulele melodico-ritmice ample, printr-un ambitus lărgit şi prin inserţia unor pasaje intermediare, numite kratime sau teriremuri, care le conferă puterea de a-l uni pe om cu Dumnezeu, în Duh şi Adevăr. Prin toate aceste calităţi, muzica bizantină poate fi socotită firea Ortodoxiei, ascetică, mistică, rugăciune intonată, doxologie şi, nu în ultimul rând, apropiere de Dumnezeu.

Vă invit, aşadar, în 12 aprilie 2015, în Duminica Paştilor, de la ora 19.00, să ne bucurăm, cu bucurie sfântă, de lumina cea neînserată a Învierii şi să ascultăm câteva cântări de tradiţie bizantină în rostire românească, într-o ediţie specială a emisiunii "Muzici tradiţionale".