La doar câteva săptămâni după Don Carlo, o altă dramă verdiană, pe scena celebrului teatru scaliger are loc un spectacol-premieră cu Simon Boccanegra. Partitura a fost prezentată publicului prima dată în versiunea ei finală chiar aici, la Milano, în 1881, după ce Giuseppe Verdi și unul dintre libretiștii săi, Arrigo Boito, au supus-o unor procese de revizuire. Totuși, a durat mult până când opera a intrat în repertoriul "clasic", "standard", fiind reluată cu succes în anul 1965, când a fost dirijată de Gianandrea Gavazzeni, dar bucurându-se de apreciere totală abia odată cu versiunea deja legendară din deschiderea stagiunii 1971-1972, o colaborare între dirijorul Claudio Abbado și regizorul Giorgio Strehler. Noi ascultăm în direct la Radio România Muzical joi, 1 februarie 2024, de la ora 21.00, o nouă montare, în regia lui Daniele Abbado și sub conducerea dirijorală a lui Lorenzo Viotti.

Noua producție urmează celei din 2010, realizată de Federico Tiezzi, și îl aduce în rolul titular pe baritonul Luca Salsi, unul dintre cei mai apreciați artiști verdieni ai momentului. Împreună cu el cântă soprana Eleonora Buratto, în partitura Ameliei (un rol în care va evolua, alternativ, soprana Anita Hartig, prezentă la Scala în serile de 21 și 24 februarie). Din distribuție fac parte și basul estonian Ain Anger, aici în rolul lui Jacopo Fiesco, precum și tenorul Charles Castronovo, pe care îl vom asculta în Gabriele Adorno (acesta fiind debutul artistului american pe scena milaneză).

Simon Boccanegra este o operă semnificativă atât pentru cariera lui Giuseppe Verdi, cât și pentru istoria teatrului La Scala. De data aceasta, noua producție este importantă și în plan personal din perspectiva lui Lorenzo Viotti, dirijorul în vârstă de 33 de ani care debutează acum în repertoriul verdian la La Scala. Fiu al șefului de orchestră Marcello Viotti, Lorenzo povestește, în interviul acordat revistei La Scala, că Simon Boccanegra a fost prima operă la care a asistat, în sală, la vârsta de cinci ani. Tatăl său dirija: "Sunt convins că acesta este testamentul muzical al lui Verdi. Desigur, aveau să urmeze alte două capodopere și Pezzi sacri, dar distanța dintre acestea și Boccanegra este enormă și orientativă. Rafinamentul valorilor muzicale ale partiturii, viteza imprimată acțiunii dramatice prin concizia celor câteva numere închise, noul stil de cânt, toate acestea spun totul. Și aceeași nuanță generală: prima versiune era tristă, cea de-a doua și mai tristă. Aproape fiecare persoană are versiunea sa. Sau, mai degrabă, opera este povestită fiecărei persoane în mod diferit". Considerații similare îl inspiră pe regizorul Daniele Abbado, fiul lui Claudio Abbado: "Nu sunt sigur că există o reconciliere reală la finalul operei. Există între Simone și Gabriele Adorno, între Amelia și Fiesco, dar între Simone și oamenii săi rămâne un mare semn de întrebare. Finalul rămâne, pentru mine, unul amar. Acesta este și motivul pentru care voi urma legenda lui Verdi, astfel încât atunci când Simone moare, în teatru va fi întuneric total."

Opera pune reflectorul pe piratul Simon Boccanegra care, prin diverse intrigi politice, ajunge să fie ales doge al orașului-stat Genova, în ciuda opoziției rivalului său, Jacopo Fiesco. Cei doi bărbați au o legătură comună cu Maria, fiica lui Fiesco și iubita lui Boccanegra, care a murit cu mult timp în urmă. Fiica pe care aceasta i-a dăruit-o lui Boccanegra, Amelia, a dispărut de atunci fără urmă. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, Amelia reapare în Genova și este implicată într-o luptă pentru putere care îl costă, în cele din urmă, pe Boccanegra, viața.