Romantismul a promovat, știm cu toții, o exacerbare a emoţiilor, o pendulare permanentă între stări diverse şi, de multe ori, contrastante. Niciunul dintre sentimente nu e prezentat în mod comun, ci cu patos, cu pasiune, cu exces de dramatic. Romantismul târziu va amplifica aceste elemente care îşi vor găsi în creaţia lui Gustav Mahler o expresie deplină. Pentru că la Mahler nu putem vorbi niciodată de temperare, totul alunecă înspre exacerbare. Tristeţea merge către tragism iar veselia către sarcasm şi grotesc. Unii l-au acuzat de o lipsă de măsură şi, în general, cei care iubesc echilibrul lui Bruckner nu privesc cu ochi buni excesele lui Mahler şi oscilarea sa continuă între diverse stări emoţionale. Gustav Mahler a venit pe lume în data de 7 iulie 1860 în regiunea Boemiei, parte pe atunci a Imperiului Austro-Ungar. Ca fiu al unui hangiu cu origini atât evreiești cât și austriece, Mahler a simţit încă de mic sentimentul de înstrăinare şi inadaptabilitate. Majoritarii cehi îl considerau un străin, ca parte a minorităţii austriece, în timp ce conaţionalii îl priveau cu ostilitate din cauza originii evreieşti. Când s-a mutat în Germania sentimentul de marginalizare s-a amplificat: era considerat, pe de o parte un austriac din Boemia, adică un minoritar şi, pe de altă parte, avea de suferit fiind evreu. "Sunt de trei ori un străin: în Austria, ca venind din Boemia, în Germania, ca fiind austriac, în lume, ca evreu. Pretutindeni un intrus, nicăieri binevenit." - descria compozitorul acest sentiment de înstrăinare care i-a influenţat cu siguranţă creaţia.

Dincolo de acest aspect, tensiunile din familie şi-au pus de asemenea amprenta decisiv asupra personalităţii sale. Suferinţele mamei sale, maltratate de un tată autoritar, moartea ce i-a secerat şase dintre cei 11 fraţi pe când erau copii, sinuciderea lui Otto, fratele său mai mic la vârsta de 21 de ani, au fost evenimente traumatice pentru Gustav Mahler, adâncindu-i convulsiile interioare. Este o posibilă explicaţie pentru pesimismul său structural şi pentru gândurile obsesive către moarte care i-au marcat existența. Celebrul autor şi-a desfăşurat întreaga carieră în cadrul instituţiilor lirice şi pentru mulţi este, probabil, ciudat că nu a fost tentat de genul operei. Acest lucru se datorează însă viziunii lui Gustav Mahler asupra artei în general, profund influenţate de gândirea lui Richard Wagner şi Franz Liszt, cu puternice conotaţii autobiografice, urmărind exprimarea prin muzică a unei viziuni personale asupra lumii, existenţei şi condiţiei umane. Fără îndoială că pentru acest obiectiv genul simfonic - pur orchestral dar și cel vocal-simfonic, foarte flexibil, având o scară dinamică extinsă - erau şi rămân cele mai potrivite.

Vă invităm în fiecare zi, de luni şi până vineri, în săptămâna 16-20 mai 2016, de la ora 12.00, să aflaţi mai multe despre viaţa şi creaţia lui Gustav Mahler, în rubrica intitulată «Compozitorul săptămânii», la Arpeggio.