"George Enescu este unul dintre cei mai autentici reprezentanţi ai sufletului românesc în întreaga lume, un artist executant complet, de reputaţie înaltă, şi un creator dintre cei care vor rămâne în cultura europeană. Ca om, înseamnă, prin nemaipomenita sa contopire cu arta, prin dragostea de iniţiere şi sprijin pentru cei care vin după el, un nou soi de frumuseţe, care ne face să fim mândri că e român." (Camil Petrescu)

De ziua lui Enescu îi vom asculta, în cadrul 'Polifoniilor', creaţia împletită din vis şi dor de ţară, purtând acel "strigăt al sufletului, cu toate unduirile lui misterioase" pe care doar muzica îl poate elibera", aşa cum mărturisea însuşi maestrul în celebrele sale convorbiri cu Bernard Gavoty: am ales, în interpretări de referinţă, nestemate precum Sonata a III-a,"în caracter popular românesc", Suita "Săteasca", Rapsodia a II-a - opus de tinereţe , sau Simfonia de camera - cântec de lebădă…

Îl vom urmări cântând la pian (A fost un pianist extraordinar! Pot spune că eram uneori invidios pe el: cânta chiar mai bine decât mine!" / Arthur Rubinstein), mai întâi - într-o înregistrare-document din 1943, răsfirând comorile Suitei I "în stil vechi", apoi - acompaniind-o pe soprana Sophie Wyss în tonurile rafinate ale Cântecelor sale pe versuri de Clement Marot…

Vom regăsi apoi sunetul magic al viorii sale ("Pentru violonistul Enescu admirația mea nu cunoaste margini!"/ Pablo Casals), în interpretarea delicată şi pură a Sonatei I în Re major de Georg Friedrich Händel şi în tulburătorul Poem de Ernest Chausson, a cărui trăire incandescentă se naşte din infinitele nuanţări timbrale şi intenţii de expresie ale arcuşului său: de altfel, una dintre cele mai cunscute fotografii ale maestrului îl înfăţişează cântând tocmai această lucrare.