Gala Galaction (n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman - d. 8 martie 1961, București) - pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu. Scriitor, preot ortodox, profesor de teologie de origine aromână, traducător al Bibliei în limba română. În 1947 a fost ales membru titular al Academiei Române.

Invitaţia adresată lui Gala Galaction de Radiodifuziunea Română în noiembrie 1953, de a rosti un cuvânt festiv la sărbătorirea vechiului său prieten şi coleg Mihail Sadoveanu, a prilejuit înregistrarea vocii sale pe bandă magnetică şi va deveni, pentru scriitor, "un curios prilej de cugetare şi filozofie".

Debutul la microfon îl făcuse cu douăzeci şi cinci de ani în urmă, în 25 decembrie 1928, cu "Naşterea Domnului" ("Radiofonia", an I, nr. 7, p. VII), la propunerea lui Vasile Voiculescu - director al programului cultural al Societăţii Române de Radiodifuziune. Aşa a început o îndelungă colaborare la Radio, ajungându-se în 1944, la 67 de conferinţe difuzate (cf. Bibliografie radiofonică românească, vol. I, pp. 188-191, vol. II, pp. 133-134, vol. III, pp. 156-157, Bucureşti, Editura "Casa Radio", 1998-2003). Temele au abordat şi dezvoltat, în general, date fundamentale din calendarul creştin-ortodox, semnificaţii ale sărbătorilor tradiţionale, însemnări de călătorie din ţară şi străinătate şi evocări literare. Arhiva Radio România conservă 23 de conferinţe radiofonice, valorificate editorial pentru prima oară, în audiobook-ul "Gala Galaction. Învăţătură veche la vremuri noi", apărut la Editura "Casa Radio", Bucureşti, 2005.

Ultima conferinţă ţinută de Gala Galaction la Radio, cu titlul "Patimile Domnului", a fost transmisă în direct, în 12 aprilie 1944, ora 20,30, din clădirea veche a Radiodifuziunii din Strada General Berthelot nr. 60, aflată lângă actualul sediu al instituţiei şi care, în 24 august 1944, va fi distrusă de bombardamentul aerian german. Noua clădire a Radioului din Strada General Berthelot 60-64, construcţie începută în 1949 după planurile vechi ale SRR, din timpul administraţiei lui Vasile Ionescu, a fost inaugurată în 27 noiembrie 1952. În ceea ce numea "palatul de azi crescut din vatra celui vechi - labirint şi fortăreaţă, în acelaşi timp", a păşit pentru prima dată şi a citit Gala Galaction miercuri, 4 noiembrie 1953, însemnările despre Sadoveanu, care au fost difuzate în emisiunea "Revista literară", din 8 noiembrie, ediţie pregătită de profesorul şi istoricul literar G. C. Nicolescu.

Înregistrarea vocii pe bandă magnetică de la Radio i-a prilejuit lui Gala Galaction scrierea unor pagini în jurnalul său, datate 4 şi 15 noiembrie 1953 (Gala Galaction: Jurnal, vol. III, p. 152-157, Editura Minerva, Bucureşti, 1980), din care am selectat câteva fragmente:

"4 noiembrie 1953 (miercuri) - Institutul nostru de Radiodifuziune a pus la cale un ceas de sărbătorire, în cinstea lui Mihail Sadoveanu, la apropiata lui onomastică, de la 8 noiembrie. Am fost invitat şi eu să rostesc un cuvânt festiv, pentru vechiul meu prieten şi coleg. Am vorbit la radio, în anii trecuţi, de numeroase ori. La început cu şovăieli şi alunecări; mai pe urmă cu crescândă fermitate… dar azi felul de a vorbi la radio este cu totul altul. Vorbeşti în boxa miraculoasă…apoi te duci acasă şi te asculţi pe tine însuţi!... Azi cuvântul tău este înregistrat pe nu ştiu ce panglică de magnetofon, şi dacă ai vreun lapsus, dacă a scârţâit vreun scaun, te opreşti şi reiei fraza întreagă, făcând să dispară accidentul supărător. Prea clar nu înţeleg acest proces şi n-am cerut nicio lămurire. Am citit cât am putut mai distinct, am corectat - prin repetare -, câteva imperceptibile lipsuri vocale, şi, după înregistrare m-am corectat pe mine însumi… Stranie impresie! Nu mi-am recunoscut glasul! Auzisem de mai înainte că alţii vor putea spune că vocea este într-adevăr a ta, dar tu vei rămânea perplex. Recunoşteam pe ici, pe acolo, unele pauze, unele intenţiuni sonore, unele accente, dar, în general, ceea ce rostisem eu, câteva minute mai înainte, nu mai era ceea ce îmi reproducea acum banda de magnetofon…Curios prilej de cugetare şi de filozofie!... Cum ne vom înfăţişa noi înşine, când vom ajunge să ne exteriorizăm complet, din ceea ce suntem astăzi?..."

Cuvântul omagial a fost publicat integral, cu titlul Pagini de jurnal, în Gazeta literară, an I, nr. 35, 11 noiembrie 1954, p. 3. Alăturăm secvenţa sonoră, păstrată în Arhiva Radio România - prima înregistrare pe bandă magnetică a lui Gala Galaction la Radio, inclusă în Fonoteca de Aur (AUR ZW 21) şi păstrată în Arhiva Digitală (FV-A-22):

Încheiem cu o altă pagină din jurnalului său, datată 15 noiembrie 1953, duminică (Gala Galaction: Jurnal, vol. III, p. 154-157, Editura Minerva, Bucureşti, 1980):

"Institutul de Radiodifuziune m-a făcut să vorbesc duminica trecută, 8 noiembrie… Dar totul a fost fără noroc. Mai întâi n-am ştiut precis pe care undă va fi emisiunea şi, când am ajuns s-o nimeresc trecuse de jumătatea bucăţii mele. Şi la urmă de tot, am rămas cu un picior în aer… Ultima frază a căzut în chip misterios şi bucata mea n-a mai avut centru de greutate! Mi s-a explicat, mai târziu, că banda de magnetofon s-a rupt tocmai la sfârşitul propoziţiei penultime!"

Din Fonoteca de Aur vă invităm să ascultaţi "Moara lui Călifar" - singura lectură literară a lui Gala Galaction consemnată pe bandă de magnetofon, iar din colecţia de manuscrise să parcurgeţi textul conferinţei "Cartea lui Iov", difuzată în cadrul emisiunii "Universitatea Radio" din 6 octombrie 1935, ora 19:00, 13 file mss., Arhiva Scrisă a SRR, dosar nr. 10/1935.