Pentru prima ediție din sezonul 2018-2019 a acestei emisiuni de actualitate discografică, vă propun un disc-eveniment, lansat în România pe 1 septembrie 2018, cu ocazia concertului de deschidere a Concursului internațional George Enescu. Discul cuprinde două lucrări de George Enescu, înregistrate de Orchestra Radiodifuziunii din Berlin, condusă de tânărul și talentatul dirijor român Gabriel Bebeșelea. Două lucrări enesciene înregistrate în premieră mondială: Pastorala-fantezie pentru orchestră mică din anul 1899 și oratoriul Strigoii pe versuri de Mihai Eminescu, o lucrare din anul 1916.

Despre pastorala-fantezie, mai multe de la dirijorul Gabriel Bebeșelea:

Gabriel Bebeșelea: Este o lucrare care, din păcate, a intrat într-un con de umbră după premiera din 1899 realizată de Edouard Colonne și timp de 118 ani nu a mai fost interpretată. Printr-un concurs de împrejurări, am descoperit la maestrul Cornel Țăranu copia manuscrisului, am transcris-o, am găsit inclusiv materialele de orchestră de la prima audiție a lucrării și astfel a renăscut această lucrare care a fost mai apoi interpretată, să zicem, în primă audiție modernă la Cluj în 2017 la Filarmonica de Stat ”Transilvania”, apoi la Konzerthaus din Berlin, Musikverein din Viena; urmează s-o interpretez în Sala Ceaikovski din Moscova cu Singapore Symphony... deci, un periplu destul de larg pentru această lucrare absolut magistrală.

De ce spuneți că această lucrare este absolut magistrală?

După părerea mea, e o lucrare care conectează foarte bine interesele lui George Enescu cu muzica trecutului, cât și cu tehnicile finalului de secol XIX. Această lucrare a fost compusă după Poema Română, dar deja ne arată un Enescu foarte matur, la care tehnica componistică este la un nivel remarcabil. 

Apoi a doua lucrare de pe acest CD, de asemenea, o descoperire, oratoriul Strigoii pe versuri de Mihai Eminescu – o lucrare din 1916 a lui George Enescu pe care, de asemenea, o interpretați în premieră, cel puțin în versiunea pentru orchestră. Povestiți-ne puțin despre istoria acestui manuscris.

Enescu a compus în primul război mondial pe textul lui Eminescu, Strigoii, și în 1916, nu se știe în ce împrejurări, schițele s-au pierdut. Au fost recuperate în anii ’70 de către Romeo Drăghici, directorul Muzeului Enescu; au fost oferite maestrului Cornel Țăranu care, foarte mult timp, a lucrat la refacerea acestui puzzle. Schițele enesciene sunt foarte complexe și necesită foarte mult lucru pentru a putea fi puse cap la cap. Ulterior, a fost orchestrat de Sabin Păutza și, începând din septembrie-octombrie 2017, putem să spunem că avem un nou oratoriu de George Enescu.

De fapt, când a terminat Sabin Păutza orchestrarea materialului?

Sincer, încă se mai lucra și făceam toți corecturi chiar și în zilele premergătoare înregistrărilor din decembrie 2017.

Ce aduce nou oratoriul Strigoii despre George Enescu?

În primul rând, Strigoii e un oratoriu care demonstrează un Enescu pe care nu-l cunoșteam până acum, un Enescu care căuta sonorități noi și care experimenta inclusiv cu sprechgesangul expresionist vienez. Se simte o foarte puternică influență a muzicii franceze, dar deja regăsim seva pre-oedipiană. Și ce e foarte important pentru mine ca dirijor, e faptul că Strigoii este  un liant între lucrările sale de tinerețe pentru voce și Oedip; e, de fapt, veriga care nouă ne lipsea, e lucrul pe care nu-l știam înainte și acum avem această tranziție între cele două stiluri.

Spuneți-ne cum ați ajuns să lucrați cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin pentru această înregistrare.

Ei au fost foarte deschiși în secunda în care au auzit despre aceste lucrări. Eu înainte cântasem la Konzerhaus din Berlin Pastorala-fantezie și producătorul a fost în sală; deja erau programate înregistrările, dar ei au acceptat fără să le audă vreodată. Și-au asumat un risc imens, dar, după părerea mea, un risc câștigător. La fel și directorul casei de discuri Capriccio și-a asumat acest risc fără să fi auzit vreodată cum sună cele două lucrări. Pot să spun că în zilele înregistrărilor lumea era atât de fascinată de muzică... de exemplu, regizorul muzical cu care am realizat înregistrările spunea ”Eu nu înțeleg limba română, dar aici textul mie mi se pare că spune despre asta, aici textul spune despre asta...” - și avea perfectă dreptate. Muzica e atât de expresivă și transmite atât de mult și atât de bine stările descrise de Eminescu, muzica lui Enescu învăluiește atât de frumos și natural cuvintele lui Eminescu, încât nu trebuie să cunoști limba română ca să înțelegi despre ce e vorba.

Ați avut și o galerie de soliști care a fost pe măsură. 

Am avut norocul să colaborez cu patru soliști remarcabili, un cvartet de înaltă clasă – soprana Rodica Vică, tenorul Tiberiu Simu, baritonul Bogdan Baciu și basul Alin Anca, toți exprem de cunoscuți în lumea operistică, mai degrabă din străinătate, dar mă bucur foarte mult că atunci când le-am făcut propunerea s-au înhămat cu toate puterile și forțele în acest proiect. E o muzică extrem de dificilă, care necesită foarte mult studiu și foarte multă cercetare prealabilă. Dar înregistrările au mers foarte bine și datorită lor. În foarte mare măsură li se datorează faptul că au mers foarte cursiv și foarte rapid.

În câte zile s-a realizat înregistrarea acestui disc?

În luna decembrie 2017, aproximativ două zile și jumătate.

A fost un tur de forță atunci.

Da, mai ales că, după cum spuneam mai devreme, în același timp încă mai corectam și mai ajustam lucruri în Strigoii.

Unde veți cânta Strigoii în viitor?

Permiera absolută o să fie tot cu Orchestra Radio din Berlin pe 26 septembrie 2019 la Konzerthaus Berlin.

Sunt planuri să interpretați și în România aceste lucrări de pe disc?

Da, sunt discuții, dar în primul rând orchestra cu care am înregistrat CD-ul are prioritate, pentru că ei și-au dorit foarte mult ca acest oratoriu să fie prezentat acolo și m-am bucurat foarte mult că imediat după înregistrări a și venit invitația de a face acest concert.

În ultimul timp ați avut o serie de proiecte care au însemnat descoperiri ale unor partituri necunoscute sau foarte puțin cunoscute anterior, pornind de la muzica barocă și ajungând la George Enescu. De unde apetitul acesta pentru a găsi lucruri neexplorate?

Recunosc că aici am îmbinat un hobby cu partea profesională. Sunt fascinat de descoperirile acestea din biblioteci și recunosc că îmi place foarte mult lucrul cu manuscrisul. Iar, în foarte multe puncte, cercetarea manuscriselor m-a ajutat inclusiv pentru repertoriul canonic simfonic sau de operă în care am descoperit răspunsuri la întrebări care trenau de foarte mult timp și nu le descopeream firul.

Cum îl vedeți dumneavoastră pe George Enescu?

Pentru mine, personal, e nu doar unul dintre cele mai mari genii care au trăit în muzica secolului XX, dar e o personalitate care trebuie neapărat cercetată îndeaproape. Țin să precizez că fascinația mea pentru Enescu crește cu fiecare partitură pe care o studiez și o restudiez și am ajuns să caut atât de mult în arhive, încât în luna decembrie 2018 o să mai realizez încă patru premiere ale unor lucrări de George Enescu – premiere absolute, lucrări care nu s-au mai cântat până acum; manuscrisele lor au stat la sertar până în acest moment. Le-am transcris, am realizat materialul de orchestră... sunt niște lucrări absolut fascinante care demonstrează faptul că Enescu trebuie neapărat cercetat cu atenție.

Dați-ne mai multe detalii! Ce lucrări? Când au fost compuse? Unde le veți interpreta?

Prima dată o să le interpretez cu Filarmonica de Stat ”Transilvania” în luna decembrie. E vorba despre un alt oratoriu, Ahasverus, compus tot în tinerețea lui Enescu. Toate, de fapt, sunt lucrări de tinerețe, dar sunt după simfoniile de școală; două uverturi – Uvertura triumfală și Uvertura tragică și o scurtă cantată – L’Aurore. În afară de L’Aurore, care s-a cântat o singură dată în 1987, restul toate sunt prime audiții absolute.

Eu vă felicit pentru acest lucru! Mi se pare un lucru extraordinar pentru cultura română și, în general, pentru noi, care trebuie să-l avem pe Enescu mereu în prim-plan și să-i fim recunoscători, pentru că dincolo de un simbol pentru muzica româneasă, el este de fapt un simbol pentru cultura românească, pentru noi toți, și asta nu e puțin lucru spus în contextul anului 2018, al Centenarului României. O ultimă informație practică: discul acesta se poate achiziționa și din România?

Da. A fost comercializat deja de către Librăriile Humanitas. Ei s-au ocupat și de partea logistică a lansării care a avut loc după concertul de deschidere al Concursului Enescu. Librăriile Humanitas o să se ocupe și de răspândirea discului în România, dar el se găsește deja și pe site-un Capriccio, și pe Amazon, pe mai multe platforme de CD-uri."

O realizare culturală importantă: restituirea a două lucrări enesciene, opusuri care demonstrează, încă o dată, că George Enescu compozitorul rezervă încă multe surprize și că, în general, interesul pentru muzica lui George Enescu este din ce în ce mai pronunțat, la nivel internațional. Felicitări lui Gabriel Bebeșelea, pentru implicarea în descoperirea, cercetarea, interpretarea și promovarea acestor lucrări. Albumul poate fi ascultat la Radio România Muzical luni, 10 septembrie, de la ora 19.00, și este parte a proiectului Discurile anului 2018.