Deunăzi predictibilă precum un ceas elveţian de a cărui exactitate aproape că te plictiseai, viaţa muzicală vest-europeană mai oferă doar puţine oaze privilegiate în care spectatorii se pot bucura în continuare de muzică live; iar Copenhaga se numără încă printre ele, cel puţin până la momentul când scriu acest text.

Concertul op. 64 de Felix Mendelssohn şi Simfonia Alpilor de Richard Strauss - iată reţeta evadării dintr-un cotidian din ce în ce mai apăsător, care are nevoie ca de aer de speranţă, oniric şi inspiraţie, pe care ni le promit evenimentul din stagiunea Orchestrei Simfonice Naţionale Daneze săptămâna aceasta. Despre Isabelle Faust poate ştiţi deja că este nu numai unul dintre cei mai reprezentativi violonişti germani afirmaţi după 1990. Borna de început a carierei sale, câştigarea Concursului Internaţional « Leopold Mozart » de la Augsburg, în 1987, o recomandă atât ca remarcabilă purtătoare a geneticii interpretative germane, cât şi ca ambasadoare a spaţiului repertorial incomod şi provocator de la confluenţa barocului cu clasicismul. Iar discografia impresionantă pentru cei doar 23 de ani de când trudeşte în studiourile de înregistrări confirmă amprenta amintită, a unei muziciene curajoase, cerebrale şi intuitive în egală măsură, care crede până la capăt în proiecte fără succes garantat comercial, dar care-i asigură soliditatea moştenirii pe termen lung.

În 16 septembrie 2011, Isabelle Faust evolua ca solistă pe scena Ateneului Român, în Festivalul "Enescu" (a acompaniat-o "Camerata Salzburg" condusă de Cristian Mandeal). Despre Concertul op. 64 pe care-l interpreta atunci, şi pe care-l pregăteşte şi acum pentru scena daneză, îi spunea următoarele Petrei Gherasim, într-un interviu pentru Radio România Muzical: "Este învăluit de o eleganţă graţioasă şi de un sentiment de veselie. Mi se pare foarte tonic şi îl văd ca fiind foarte transparent şi jucăuş, mai ales ultima parte. Iar partea a doua a acestui concert înseamnă o lovitură de geniu a lui Mendelssohn. (…) Cred că muzica face parte integrantă din lume şi ar trebui mereu tratată ca atare. Sunt puţin tristă când văd că nu i se acordă importanţa cuvenită, cel puţin în ţările vestice, unde problemele economice fac să fie neglijate în primul rând cultura - şi muzica clasică în special. Găsesc că este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care omenirea le posedă şi ar trebui să fie mereu considerată ca fiind ceva foarte preţios. Nu îmi pot imagina lumea fără muzică."

Prin Alpii simfonici făuriţi de imaginarul incandescent al lui Richard Strauss ne va purta, apoi, Fabio Luisi, o forță a naturii dirijorale contemporane având o carte de vizită cu greu egalabilă, ce-i recomandă profilul etalat complet, la 360 de grade, acoperind atât zona lirică, dar și pe cea simfonică și vocal simfonică. În momentul de față este director muzical general al Operei din Zürich, unde și-a și câștigat, de altfel, imensul prestigiu liric. Are, de asemenea, calitatea de dirijor principal al Orchestrei Simfonice Naționale Daneze şi, de anul acesta, pe cea de director muzical şi dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Dallas.

Concertul Orchestrei Simfonice Naţionale Daneze din Copenhaga în direc, la Radio România Muzical - joi, 5 noiembrie 2020, de la ora 20,30.