Franz Schubert - Compozitorul săptămânii la Arpeggio

Se spune că Stravinski a fost întrebat dacă nu-l adorm "lungimile" creațiilor lui Schubert, iar compozitorul rus ar fi răspuns: "Ce contează din moment ce când mă trezesc mă simt în Paradis?!" Este senzația despre care vorbesc și alți comentatori ai muzicii compozitorului austriac, făcând referire la căldura, dragostea, serenitatea, tandrețea sau resemnarea, evlavia religioasă, aspirația către ceruri pe care le degajă opusurile lui. Aceeași idee sugestivă și frumoasă o regăsim în monografia pe care o semnează Marcel Schneider. Autorul comentează că muzica lui Schubert evocă cerurile, dar nu într-un sens teologic, ci în ipostaza de "loc al inocenței, al ingenuității, al tandreței, locul în care se regăsesc cei care s-au iubit pe pământ. Muzica lui Schubert nu este altceva decât aspirația către acest paradis pierdut."

Născut pe 31 ianuarie 1797 în Lichtental, o suburbie a Vienei, Franz Schubert se stingea din viață doar 31 de ani mai târziu. Moștenirea pe care ne-a lăsat-o numără peste 600 de lieduri, șapte simfonii complete, muzică religioasă, opere, muzică de scenă și numeroase lucrări camerale sau dedicate pianului solo - o creație imensă pentru o viață atât de scurtă, pe care o vom trece în revistă în emisiunea Arpeggio prin câteva dintre opusurile reprezentative: Cvartetul « Moartea și fata », Cvintetul «Păstrăvul » , lieduri, sonate, piese pentru pian, SImfoniile a Vß, VIII-a și a IX-a, toate în interpretări ce pun în evidență spiritul schubertian, aparținând unor artiști precum Maria Joao Pires, Dietrich Fischer Dieskau, Orchestra «The Age of Enlightenment », Orchestra Regală "Concertgebouw" , Nikolaus Harnoncourt, Charles Mackeras.



Monica Isăcescu