The Bad Plus - "Inevitable Western"

Încă din primele momente ale unei întâlniri cu The Bad Plus se instalează siguranţa, sensul, aventura şi misterul muzicii lor. Înregistrările pentru "Inevitable Western" i-au prins într-un mediu bun, în care au reuşit să finalizeze nouă compoziţii, egal împărţite numeric între pianistul Ethan Iverson, basistul Reid Anderson şi bateristul Dave King. După ce au debutat într-un iureş improvizaţional pe teme foarte diverse şi după ce au trecut prin rigoarea înregistrării propriei variante la provocatoarea lucrarea semnată de Stravinsky, "The Rite of Spring", iată-i pe cei trei iconoclaşti desfăşurându-se pe propriile lor piese, în aceeaşi manieră intrigantă, de o dinamică surprinzătoare, care duce tehnica instrumentului şi fluxul improvizaţiei dincolo de estetica jazz-ului, cu personalitate şi fluenţă. Indiferent de tema explorată, The Bad Plus au dezvoltat un concept unic de grup şi sound, complex în conţinut, exploziv şi bine articulat. "Inevitable Western", al zecelea album de studio al grupului, extinde semnificaţia noţiunii de "piano trio", prin cele trei voci diferite care se manifestă unitar în noile spaţii deschise de muzica de azi.

Medeski, Scofield, Martin &Wood - "Juice"

Timp de mai bine de două decenii, claviaturistul John Medeski, bateristul Billy Martin şi basistul Chris Wood, în fascinaţia lor legată de posibilităţile nenumărate de a explora muzica improvizată, bazată pe groove, au trecut şi prin cluburi intime şi pe la festivaluri cu scene mari, efortul lor complex fiind uneori îmbogăţit de câte un colaborator remarcabil. Cel mai de succes şi prolific proiect comun este cel alături de chitaristul John Scofield, a cărui imensă personalitate oferă nuanţele cele mai potrivite care să pulseze pe un groove energic şi să se îmbine cu timbrul orgolios al orgii Hammond. În 2014, ei au înregistrat zece piese pentru albumul "Juice", al patrulea de la debutul din 1998, numit "A Go Go". Setul cuprinde câteva piese proprii, intercalate de câteva preluări bine alese, unificate de un trunchi ritmic dens, dominat de accente afro-latine şi de funk. Starea de celebrare şi de camaraderie se instalează încă de la început, se intră într-o temă, după care ritmul susţine cele mai consistente desfăşurări de compoziţie spontană, întărite de tonul matur al chitarei lui Scofield, de balansul tandemului Martin-Wood şi de căldura instrumentelor analogice mânuite de Medeski. "Juice" înseamnă o colaborare inspirată dusă la apogeu şi o combinaţie de accesibil şi virtuoz într-una dintre cele mai fericite variante.