Probabil cea mai mare atracţie a producţiei cu Evgheni Oneghin din 2 ianuarie 2016 de la Covent Garden a fost prezenţa lui Dmitri Hvorostovsky în rolul titular. Celebrul bariton rus este nu numai unul dintre cei mai apreciaţi cântăreţi ai momentului, ci şi un caz cu totul aparte în peisajul artistic actual - în iunie anul trecut muzicianul a anunţat că suferă de cancer, fiind diagnosticat cu o tumoră pe creier. În aceste condiţii, Hvorostovsky, în vârstă de 53 de ani, continuă să cânte, între şedinţele de chimioterapie pe care le are programate la Londra. De altfel, la numai o zi după spectacolul din 2 ianuarie (ultimul dintr-o serie de patru cu baritonul rus în distribuţie) Dmitri Hvorostovsky a reînceput tratamentul, urmând ca în reprezentaţiile din 4 şi 7 ianuarie rolul său să fie jucat de polonezul Artur Rucinski.

Avem o ocazie extraordinară - prin intermediul Uniunii Europene de Radio ascultăm duminică, 10 ianuarie 2016, de la ora 21.00, înregistrarea acestui spectacolul cu opera lui Ceaikovski. La Opera în interpretări de referinţă îl urmărim atât de Dmitri Hvorostovsky - în Evgheni Oneghin, cât şi pe Nicole Car - interpreta Tatianei, Michael Fabiano - Lenski, Ferruccio Furlanetto - Gremin, Oksana Volkova - Olga, Diana Montague - Larina, Catherine Wyn Rogers - Filipyevna, Jean-Paul Fouchecourt - Monsieur Triquet. Orchestra şi Corul Operei Regale Covent Garden din Londra au fost conduse dirijoral de Semyon Bychkov, iar regia, prezentată în premieră în 2013, a fost semnată de Kasper Holten.

Regizorul declara că este legat şi fermecat de această operă încă din copilărie şi că pentru a se putea adânci cât mai profund în povestea lui Puşkin a învăţat rusă : « Evgheni Oneghin este o poveste faimoasă despre o tânără care se îndrăgosteşte teribil de un sofisticat dandy, îi scrie o scrisoare, iar el o respinge, argumentând că nu e făcut pentru căsătorie. Apoi, trei ani mai târziu, Oneghin o întâlneşte la Sank Petersburg, ea este deja căsătorită cu un prinţ,a devenit prinţesă, el realizează că o iubeşte dar e rândul ei să îl refuze. E o poveste groaznic de tristă, dar în acelaşi timp plină de dragoste tânără, emoţii puternice, o poveste minunată. Iar pentru mine ea a devenit în timp o pildă despre privit înapoi în timp şi realizat că sunt lucruri în viaţă pe care nu le poţi anula, nu le poţi rescrie.» - declara regizorul despre opera ce se derulează pe parcursul a şase ani, din 1819 până în 1825.