Cântarea bizantină - doxologie şi bucurie duhohvnicească

În ziua cea neînserată a Sfintelor Paşti, "Sfântă zi, al Praznicelor Praznic şi Sărbătoare a Sărbătorilor", ne vom afla întru bucuria şi lumina Învierii Domnului, prin cântări bizantine care exprimă comoara duhovnicească a Bisericii Răsăritului creştin. Cântarea bizantină, numită şi "psaltică", are o structură sonoră monodică, intonată pe o singură voce şi având melodia drept unic element de expresie sonoră. Ea este, în egală măsură, ascetică, mistică şi doxologică, exprimând unicitatea lui Dumnezeu, Căruia, numai Lui I se cuvine slavă, laudă şi slujire. Melodiile cântărilor psaltice sunt însoţite de un sunet continuu, denumit ison, un element sonor indispensabil care conferă monodiei o dimensiune suplimentară şi o proiecţie atemporală, comparabile cu fondul de aur al icoanelor bizantine, într-o reciprocitate care simbolizează atotprezenţa lui Dumnezeu.

Canonul Învierii - o "piatră unghiulară" a imnografiei liturgice

Slujba de la Utrenia Învierii se deschide prin Canonul Învierii, un poem imnografic de ample dimensiuni, alcătuit din nouă structuri poetico-muzicale, numite ode, care cuprind, la rândul lor, mai multe strofe. Canonul Învierii a fost compus de Sfântul Ioan Damaskin, unul dintre cei mai importanţi imnografi din sec. al VIII-lea. El a fost inspirat, în scrierea textului poetic, de predicile unui mare teolog al epocii, Sfântul Grigorie de Nazianz. Bucuria duhovnicească a Praznicului Învierii este anunţată prin irmosul (sau strofa-model) din prima odă a Canonului Paştilor: "Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm, Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la Cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă."

Stihirile Paştilor - tradiţie, continuitate şi înnoire muzicală

Semnificaţia textelor din Slujba Învierii ne poartă sufletele în lumina cea neînserată şi frumuseţea nespusă a Zilei de Paşti, prin admirabile figuri de stil, deopotrivă poetice, retorice şi teologice. Tradiţia ortodoxă consideră că toate aceste creaţii imnografice au fost realizate prin inspiraţie directă, dumnezeiască; de aceea, cântările bizantine au fost instituite în cult încă din primele veacuri ale creştinismului, putând fi regăsite în manuscrise care coboară până în secolul al IX-lea. Consemnată prin intermediul diferitelor sisteme de notaţie care au fost utilizate în decursul timpului, muzica bizantină evidenţiază aspectul esenţial şi unic prin care s-a păstrat tradiţia dinamică, mereu înnoită, a ortodoxiei. Stihirile Paştilor, traduse şi adaptate (metric, ritmic şi melodic) în limba română, fac, de asemenea, parte din această tradiţie. Vă propun să ne bucurăm împreună de lumina cea neapusă a Învierii, ascultând aceste cântări de slavă în limba greacă şi interpretarea Corului Bizantin Grec, dar şi în traducerea românească datorată lui Visarion Ieromonahul, protopsalt şi compozitor al Mănăstirii Neamţ, din primele decenii ale secolului al XIX-lea, în interpretarea Grupului psaltic "Nectarie Protopsaltul" din Bucureşti.

Vă invit, aşadar, în duminica Sfintelor Paşti, 1 mai 2016, de la ora 17.30, la "Muzici tradiţionale", să descoperim împreună, cu pace şi cu lumină în suflete, "vocile sacrului", într-o ediţie specială cuprinzând cântări bizantine de la Învierea Domnului.