Vocile sacrului. Cântări bizantine la Învierea Domnului - Muzici tradiționale, 1 mai


Cântarea bizantină - doxologie și bucurie duhohvnicească

În ziua cea neînserată a Sfintelor Paști, "Sfântă zi, al Praznicelor Praznic și Sărbătoare a Sărbătorilor", ne vom afla întru bucuria și lumina Învierii Domnului, prin cântări bizantine care exprimă comoara duhovnicească a Bisericii Răsăritului creștin. Cântarea bizantină, numită și "psaltică", are o structură sonoră monodică, intonată pe o singură voce și având melodia drept unic element de expresie sonoră. Ea este, în egală măsură, ascetică, mistică și doxologică, exprimând unicitatea lui Dumnezeu, Căruia, numai Lui I se cuvine slavă, laudă și slujire. Melodiile cântărilor psaltice sunt însoțite de un sunet continuu, denumit ison, un element sonor indispensabil care conferă monodiei o dimensiune suplimentară și o proiecție atemporală, comparabile cu fondul de aur al icoanelor bizantine, într-o reciprocitate care simbolizează atotprezența lui Dumnezeu.


Canonul Învierii
- o "piatră unghiulară" a imnografiei liturgice

Slujba de la Utrenia Învierii se deschide prin Canonul Învierii, un poem imnografic de ample dimensiuni, alcătuit din nouă structuri poetico-muzicale, numite ode, care cuprind, la rândul lor, mai multe strofe. Canonul Învierii a fost compus de Sfântul Ioan Damaskin, unul dintre cei mai importanți imnografi din sec. al VIII-lea. El a fost inspirat, în scrierea textului poetic, de predicile unui mare teolog al epocii, Sfântul Grigorie de Nazianz. Bucuria duhovnicească a Praznicului Învierii este anunțată prin irmosul (sau strofa-model) din prima odă a Canonului Paștilor: "Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm, Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la Cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință."


Stihirile Paștilor - tradiție, continuitate și înnoire muzicală

Semnificația textelor din Slujba Învierii ne poartă sufletele în lumina cea neînserată și frumusețea nespusă a Zilei de Paști, prin admirabile figuri de stil, deopotrivă poetice, retorice și teologice. Tradiția ortodoxă consideră că toate aceste creații imnografice au fost realizate prin inspirație directă, dumnezeiască; de aceea, cântările bizantine au fost instituite în cult încă din primele veacuri ale creștinismului, putând fi regăsite în manuscrise care coboară până în secolul al IX-lea. Consemnată prin intermediul diferitelor sisteme de notație care au fost utilizate în decursul timpului, muzica bizantină evidențiază aspectul esențial și unic prin care s-a păstrat tradiția dinamică, mereu înnoită, a ortodoxiei. Stihirile Paștilor, traduse și adaptate (metric, ritmic și melodic) în limba română, fac, de asemenea, parte din această tradiție. Vă propun să ne bucurăm împreună de lumina cea neapusă a Învierii, ascultând aceste cântări de slavă în limba greacă și interpretarea Corului Bizantin Grec, dar și în traducerea românească datorată lui Visarion Ieromonahul, protopsalt și compozitor al Mănăstirii Neamț, din primele decenii ale secolului al XIX-lea, în interpretarea Grupului psaltic "Nectarie Protopsaltul" din București.

Vă invit, așadar, în duminica Sfintelor Paști, 1 mai 2016, de la ora 17.30, la "Muzici tradiționale", să descoperim împreună, cu pace și cu lumină în suflete, "vocile sacrului", într-o ediție specială cuprinzând cântări bizantine de la Învierea Domnului.

dr. Constantin Secară,
etnomuzicolog