Ediţie "Alla breve" sub semnul celor 175 de ani de la naşterea lui Edvard Grieg, vineri, 15 iunie 2018, de la ora 10,00 (şi, în reluare, începând cu ora 17,00).

Cel mai reprezentativ compozitor norvegian, Edvard Grieg, a venit pe lume la începutul verii lui 1843 într-o familie înstărită cu rădăcini scoţiene. Talentul muzical l-a moştenit cu siguranţă de la mama sa, Gesine Judithe Hagerup, una dintre cele mai bune profesoare de pian din Bergen, cea care, de altfel, îi va ghida primii paşi pe teren sonor. La 15 ani, Grieg îl va întâlni pe formidabilul violonist şi compozitor Ole Bull, un prieten apropiat al familiei sale şi rudă prin alianţă, dat fiind că fratele său era căsătorit cu mătuşa lui Grieg. Observând talentul micului Edvard, Ole Bull a înţeles imediat că acesta are nevoie de o instruire specializată în cadrul unei instituţii europene de prestigiu, aşa că a insistat să fie trimis la Conservatorul din Leipzig. Ajuns în Germania, Grieg s-a concentrat pe dezvoltarea calităţilor sale pianistice, foarte rapid putând fi auzit în concert sau în recital pe scenele din Leipzig. Cu toate că disciplina strictă a Conservatorului de Muzică din vestitul oraş german i se părea prea apăsătoare pentru spiritul său liber, Grieg a fost un student conştiincios, în anii petrecuţi concentrându-se asupra creaţiilor lui Mozart şi Beethoven, dar şi pe opusurile unor compozitori mai moderni, cum erau Mendelssohn, Schumann şi Wagner.

În 1870, când Liszt a analizat, la Roma, partitura Concertului op. 16 în la minor pentru pian şi orchestră, chiar la rugămintea lui Grieg, s-a declarat absolut încântat, interpretându-l pe loc, la prima vedere, spre deliciul auditoriului. În Norvegia, Grieg devenise deja un nume cunoscut şi apreciat, însă lucrarea care îi va consolida această poziţie va fi muzica de scenă pentru piesa de teatru în versuri "Peer Gynt" a lui Henrik Ibsen. Din punct de vedere stilistic, cele 26 de piese orchestrale şi vocale care însoţesc sonor poemul lui Ibsen reprezintă o survolare esenţializată a întregii palete afective reflectate pe tot parcursul creaţiei lui Grieg. Există sonorităţi vesele, cu iz folcloric norvegian, triste, serene, proaspete, de o vivacitate cuceritoare dar şi zone în spirit wagnerian. În pofida interesului său major pentru tradiţia muzicală norvegiană, Grieg nu va include în această lucrare vreun material folcloric, preferând să recreeze atmosfera şi stilul pieselor şi dansurilor autentice, aşa cum a făcut-o, de altfel, pe tot parcursul vieţii sale.

Foarte importantă în ansamblul creaţiei lui Edvard Grieg rămâne muzica de cameră, teritoriu pe care l-a îmbogăţit cu trei sonate pentru vioară şi pian, o sonată pentru violoncel şi pian şi două cvartete de coarde. Era în mod particular ataşat de sonatele sale pentru vioară şi pian, toate structurate în trei mişcări şi reprezentând, potrivit cercetătorilor creaţiei lui, trei stadii distincte ale evoluţiei stilistice. Dacă prima, în Fa major, este orientată mai degrabă către tradiţie, reflectând amprente ale lui Mendelssohn şi Schubert şi doar firave sugestii către elementele folclorice norvegiene, a doua, în Sol major, compusă doi ani mai târziu, propune o atmosferă mult mai pronunţat ancorată în tradiţional. A treia sonată pentru vioară şi pian, cea în do minor, are deja un profil diferit, mult mai liric, mai îndrăzneţ stilistic şi mai romantic ca natură. A fost scrisă două decenii mai târziu, cu puţin înainte ca Grieg să îl cunoască pe Ceaikovski, a cărui tristeţe şi melancolie îl vor impresiona profund. De altfel, şi autorul rus va fi încântat de muzica lui Grieg, lăudându-i frumuseţea, originalitatea şi căldura.

Prim-plan Edvard Grieg, aşadar, vineri, 15 iunie, de la ora 10,00: reascultăm, între altele, Concertul pentru pian și orchestră (cu Radu Lupu - solist), "Peer Gynt" sub bagheta lui Karajan şi alte creaţii simfonice şi camerale reprezentative pentru acest melodist memorabil şi mânuitor strălucit al culorilor timbrale dintre cele mai diverse.