In 13 decembrie se împlinesc 120 de ani de la nașterea lui Ionel Perlea - o veritabilă legendă a vieții muzicale internaționale timp de câteva decenii. Cu o viață desprinsă parcă dintr-un scenariu de film, Ionel Perlea s-a impus din tinerețe în dubla ipostază de dirijor și compozitor.

Copilul născut la Ograda (în apropiere de Slobozia și-a pierdut devreme tatăl, crescând apoi în Germania (în familia bunicilor din partea mamei), a studiat la Munchen și la Leipzig, activând întâi ca dirijor de cor în centre muzicale germane și apoi angajat ca șef de orchestra. A debutat însă la București, în 1919, dirijând la Ateneu; a fost preocupat și de compoziție, iar pentru un Cvartet de coarde a primit chiar Premiul "George Enescu" în 1926! Dirijor la Opera din Cluj în 1927, în anul următor este chemat la Opera din București (unde va fi și director muzical în două perioade); s-a aflat și la conducerea Orchestrei Radio-ului și - tot până în 1944 - a predate la Conservator. Lui i se atribuie primele interpretări ale Simfoniei a II-a de Mahler și Recviemului de Verdi în România, ca și multe alte importante contribuții la diversificarea vieții muzicale de aici…

Perlea - dirijor invitat adesea la Teatrul "La Scala" din Milano, după ce a confirmat ca dirijor al Operei din Roma imediat după război (de fapt după ce a fost eliberat căci a fost luat prizonier de forțele germane în 1944 - 1945) a colaborat cu cele mai cunoscute voci ale vremii în spectacole sau înregistrări pe discuri cu integrale sau selecții de arii a căror valoare este readusă în atenția unor noi generații prin re-editări ale ultimilor ani…

Ionel Perlea s-a stins din viață la New York, orașul în care a condus numeroase spectacole la Metropolitan Opera, după debutul său din 1949 cu Tristan și Isolda de Richard Wagner; tot acolo a și predat arta dirijorală la Manhattan School of Music, fiindu-I astfel urmaș lui Arturo Toscanini. In multe dintre biografiile dedicate lui Ionel Perlea se amintește să marele Toscanini l-ar fi recomandat pentru un contract la conducerea Connecticut Symphony Orchestra și i-ar fi dăruit una dintre baghetele sale…

· Fonoteca radioului păstrează documente sonore cu interpretări ce poartă semnătura dirijorală lui Ionel Perlea dar o emoție specială se simte și acum - la peste o jumătate de veac - din cele câteva pagini care au răsunat la București în 1969: cu prilejul revenirii maestrului pe meleagurile românești, a fost invitat la pupitrul Filarmonicii "George Enescu" și al Orchestrei Radio… Există filmări cu acele concerte impresionante… Un dirijor care stăpânea orchestra, care modela sonoritățile ajutându-se doar de expresia ochilor săi, a chipului și de gesturile reținute, elegante ale mâinii stângi… Aveai impresia că doar acei ochi și o mână reușesc să transforme în copleșitoare evocări sonore ceea ce alți dirijori nu obțineau beneficiind de "avantajul" de a fi în deplinătatea posibilităților lor fizice! Ionel Perlea suferise un accident vascular cerebral în 1957 și rămăsese cu brațul drept paralizat; dirija așezat, ocrotit parcă de un podium special care îl "învăluia" în mare parte… Dar vraja muzicii sale era completă!

Ionel Perlea - o legendă a artei dirijorale într-o epocă a multor reprezentanți glorioși ai săi… La România Muzical, documente discografice în viziunea sa interpretativă, înregistrate de Orchestra Simfonică din Bamberg și colectivul care astăzi se numește Orchestra Națională Radio.