Instituţiile de cultură există, pentru public, prin evenimentele pe care le generează. Ce se întâmplă în culise, în laboratorul lor intern rămâne, în general, neexpus. Şi e firesc să fie aşa. Carnegie Hall, Filarmonica din Berlin, Opera Regală "Covent Garden", Festivalul de la Salzburg reprezintă repere ale scenei clasice internaţionale, însă despre oamenii care le fac posibilă activitatea afli arareori. În general, se întâmplă când ceva nu merge cum ar trebui. Când se anunţă înlocuiri nedorite, de ultim moment; sau demisia vreunui artist aflat în fruntea lor. Liniştea şi bunul curs al lucrurilor, conform planificării iniţiale, sunt tot ce-şi pot dori chiar aceşti profesionişti - pentru că, deşi publicul nu-i cunoaşte în mod direct, îi percepe fără îndoială ca fiind profesionişti ai domeniului lor.

Din perspectiva publicului, dar şi a marilor artişti care îi dau viaţă ca invitaţi, Festivalul "George Enescu" îşi are astăzi locul său între cele mai reprezentative evenimente de gen, dedicate muzicii clasice, din întreaga lume. Iar în ultimii peste 20 de ani am avut ocazia, pe de o parte, să am contact cu scena festivalului, din public; şi, pe de alta, să cunosc echipa care a asigurat buna lui derulare. O echipă Artexim mică, extinsă cu câteva luni înainte de începere şi în timpul festivalului, formată şi coordonată în jurul lui Mihai Constantinescu. Ştiu deci că acei tineri, studenţi sau proaspăt absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică, erau activi zi de zi, de dimineaţă până târziu în noapte, fiind motivaţi nu de sumele mai degrabă modice pe care le primeau ca onorariu. Erau motivaţi, mult mai probabil, de atmosfera de festival, unică; de energia lui pozitivă, de artiştii pe care aveau ocazia să-i însoţească şi, probabil, de sentimentul că iau parte la ceva într-adevăr însemnat. Cântârind raportul dintre numărul de membri ai echipei de organizare şi rezultat, am tras mereu concluzia că ce reuşeşte echipa Artexim e, într-adevăr, o performanţă.

Între cei care şi-au făcut astfel ucenicia, câştigând o experienţă de care poţi avea parte, la noi, doar în contextul Festivalului - şi Cristina Uruc, compozitoare ca formaţie, cea care în martie 2022 i-a succedat lui Mihai Constantinescu în poziţia de director Artexim şi, implicit, de director executiv al Festivalului "Enescu". Însă pe Cristina Uruc o recomandă nu numai cele amintite, ci şi ceea ce a învăţat, din 2016 şi până în 2020 în Italia, colaborând cu două ansambluri faimoase dintre cele dedicate muzicii baroce: Ghislieri şi Il Giardino Armonico.

În toamna lui 2021, la finalul ediţiei precedente a Festivalului "Enescu", am înregistrat un amplu interviu, concluziv, la final de mandat, cu Mihai Constantinescu, cel căruia i se datorează, în bună măsură, modul cum Festivalul a evoluat, de la ediţie la ediţie, către ceea ce cunoaştem azi. Am completat imaginea cu un alt dialog, cu dirijorul Cristian Măcelaru, anunţat în acea toamnă ca viitor director artistic. Aşa că discuţia cu Cristina Uruc se încadrează organic în cursul intenţiei inițiale, de a afla către ce se îndreaptă cel mai reprezentativ festival muzical din România. Rezultatul, trei ediţii ale "Poveştilor de succes" - începând de duminică, 19 martie, ora 13:00, la Radio România Muzical.

Credit foto: Andrei Gîndac