Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, Vitănești - d. 4 decembrie 1987, Păltiniș) - filozof, poet, eseist, publicist și scriitor român, membru post-mortem al Academiei Române. În perioada 1949-1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, iar în 1958 Constantin Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964. A lucrat ca cercetător la Centrul de logică al Academiei Române (1965-1975). Ultimii doisprezece ani din viaţă i-a petrecut la Păltiniş.

În anii '30-'40, la microfonul "Universităţii Radio", în cicluri dintre care enumerăm: "Evoluţia gândirii", "Prefeţe devenite cărţi fundamentale", "Ipostaze intelectuale omeneşti" ş.a., Constantin Noica a susţinut conferinţe, adresându-se unui public larg, dar instruit. Arhiva Radio conservă 21 de emisiuni, dintre care amintim: "Ştiinţa lui Descartes" (1936), "Încotro merge cugetul contemporan" (1937), "Tema Învierii în literatură şi filozofie", ”Foloasele sufleteşti ale vacanţei” (1938), ”Spiritul feminin, factor de progres” (1938), ”Omul contemporan şi viitorul” (1938), "Despre omul cu noroc" (1940), "Ce este umanismul" (1940), "Ardealul în spiritualitatea românească" (1940), <<"Discursul asupra metodei" de Descartes">> (1942), "Gândirea filozofică" (1943).

În februarie 1981, Constantin Noica a fost invitat în emisiunea "Scriitori la microfon", care a fost difuzată două săptămâni mai târziu, în 26 februarie 1981.

În debutul emisiunii, realizatoarea Lucia Negoiţă-Chirilă îl întreabă pe filozof: "Ce lucraţi acum?" - întrebare frecventă în emisiunile din acest ciclu radiofonic.

Vă invităm să ascultaţi răspunsul-mărturie al lui Constantin Noica:

Transcriem mai jos, fragmentul sonor:

"Vă mulţumesc că puneţi întrebarea la prezent şi nu la trecut. La 71 de ani mă consider încă un om tânăr şi-mi fac iluzia că ceea ce este mai bun se află înaintea şi nu în urma mea. Am încheiat un fel de tratat de ontologie, care s-ar putea să apară anul acesta la Editura Ştiinţifică. În prelungirea lui şi în spiritul lui încerc o logică. Mi se pare că oricine şi mai ales un gânditor, trebuie să sfârşească în forţă. Şi forţa gândului este formă. Trebuie să ajungi la o logică, aşa cum un sportiv trebuie să ajungă a fi în formă – o expresie admirabilă din punct de vedere filozofic. Forma este plinătatea materiei şi întruchiparea ultimă a unei vieţi. Vreau, deci, să-mi obţin formă, să intru în formă şi să ofer această formă aşa cum îţi dai sufletul, îţi oferi sufletul, la capătul unei vieţi care a vrut să spună ceva celorlalţi, iar prin ceilalţi – iertaţi-mă ascultători, înţeleg nu numai fiinţa dumneavoastră ci şi fiinţa celor ce nu s-au născut încă."

Din Fonoteca de Aur am ales eseul Brâncuşi a sculptat infinitive lungi [1973]. Înregistrarea-document comunicată de redactorul Violeta Miron, a fost difuzată în premieră în 18 februarie 1985 în programele REPS (Redacția Emisiunilor pentru Străinătate) şi este disponibilă aici.