Jacques Offenbach - "Povestirile lui Hoffmann" cu Roberto Alagna, José van Dam, Natalie Dessay, Sumi Jo, Leontina Văduva, Catherine Dubosc, Orchestra Operei Naţionale din Lyon, dirijor Kent Nagano

Jose van Dam - o voce de bas-bariton care a impresionat întotdeauna prin finețea stilistică a tălmăcirilor, prin inteligența interpretativă reliefată de-a lungul impresionantei sale cariere. A înregistrat în jur de 150 de roluri de operă, de la Mozart la Wagner și autori contemporani, a cântat și paginile Barocului dar și cele ale muzicii moderne, remarcându-se prin relieful expresiv oferit, prin impecabila frazare, prin autenticitate .... Numele lui Jose van Dam a rămas legat și de discografia enesciană, solistul dând viață eroului titular din opera Oedipe de George Enescu sub bagheta lui Lawrence Foster.

Fără a avea "antecedente" muzicale în familie, Jose van Dam a intrat la vârsta de 17 ani la Conservatorul din Bruxelles, orașul său natal, obținând - după doar un an - premiul I. A făcut parte înainte din ansambluri corale bisericești, urmase și studii de cânt și de pian. Avea 20 de ani când biografia sa a început să adune importante distincții la competiții internaționale și 22 când a fost angajat la Opera din Paris. Au urmat debuturile pe cele mai importante scene de operă de pe diferite continente, colaborările devenite legendare cu dirijori ca Lorin Maazel sau Herbert von Karajan, zeci, probabil sute de partituri care au conturat o biografie artistică de mare prestigiu în repertoriul liric, de concert sau cameral. Pentru a ilustra într-o manieră mai variată disponibilitățile interpretative ale lui Jose van Dam - muzicianul născut în 25 august acum 75 de ani - am ales o apariție discografică din 1996: un singur titlu dar 4 personaje negative diferite, întruchipate de maestrul belgian sub bagheta lui Kent Nagano, în "Povestirile lui Hoffmann" de Jacques Offenbach.

Istoria complicată a acestei partituri explică existența diferitelor sale versiuni sonore, nu puține câștigându-și celebritatea și în variantele discografice. Faptul că subiectul a trezit atât de mult interes printre autorii dramatici dar și printre muzicienii francezi ai vremii, permite o impresionantă incursiune în istoria vieții artistice pariziene de după 1851. Reunind în fapt trei dintre povestirile lui poetului romantic german E.T.A. Hoffmann, piesa semnată de Jules Barbier și Michel Carre, a declanșat - până la montarea ei - probleme legate de politici repertoriale, de găsirea distribuțiilor adecvate, ajungându-se chiar la solicitări de daune și amenințări cu procese din partea autorilor, îndreptate împotriva managerilor de teatru care au întârziat punerea în scenă. Libretul pe care a lucrat Jacques Offenbach a fost realizat de Jules Barbiers pornind de la piesa care - pe lângă istoriile cu tentă fantastică preluate de la Hoffmann - cuprindea (în deschidere și, respectiv, în final) - două secțiuni care încadrau, dintr-o perspectivă mai târzie, cu o și mai evidentă trimitere spre biografia povestitorului, argumentele amintirilor sale și deznodământul nefericitelor sale iubiri.

Există mărturii care atestă cât de mult și-a dorit Jacques Offenbach să reușească să asiste la premiera "Povestirilor lui Hoffmann". Faptul că elaborarea libretului a fost lentă, că au intervenit alte proiecte scenice urgente, încurcăturile în activitățile sale de administrator de teatre și - nu în ultimul rând - problemele de sănătate au fost doar câteva dintre cauzele care au făcut ca partitura să rămână neterminată la moartea lui Jacques Offenbach.

Totuși, în mai 1879, compozitorul, celistul și impresarul născut la Koln cu 6 decenii înainte, a reunit în jur de 300 de oaspeți la reședința sa pentru a asista la prima audiție a nouă dintre numerele muzicale ale "Povestirilor lui Hoffmann". Voci acompaniate de pian și harmonium au fost însoțite de un mic ansamblu vocal alcătuit din membrii ai familiei. Chiar dacă a avut și alte propuneri, autorul a optat pentru a monta noua sa operă la Paris, rescriind unele dintre arii pentru a corespunde și, respectiv, pentru a pune în valoare virtuțile vocale ale protagoniștilor preconizați. Un exemplu îl constituie și faimosul "portret" melodic al Giuliettei, care în versiunea inițială prelua un Chanson de salon publicat de Offenbach în 1852 sub titlul de ..."Barcarola", partitura refăcută având în vedere disponibilitățile interpretative ale artistei care urma să dea viață acestui rol.

Analiștii actuali ai creației lui Jacques Offenbach consideră că nici una dintre versiunile acestei opere care a circulat până acum nu este definitivă. Faptul că familia a încredințat rapid terminarea partiturii compozitorului Ernest Guiraud a permis premiera din octombrie 1881, în mare parte orchestrată de acesta, cu dialoguri vorbite adaugate. Cercetări contemporane au readus în atenție opțiunile componistice ale lui Jacques Offenbach, cel care a intenționat ca "Povestirile lui Hoffmann" să se încadreze în maniera "grand opera".

Tim Ashley nota despre această lucrare: "stilistic ea relevă un remarcabil amalgam de influețe franceze și germane... Liniile corale de la început amintesc de Weber, remarcabila arie de coloratură a Olympiei vine direct din tradiția franceză grand opera, în timp ce cântul care o poartă spre moarte pe Antonia ne trimite cu gândul la Schubert."

Cele patru personaje negative încredințate lui Jose van Dam au relief ușor diferențiat nu numai expresiv ci și timbral, fără a exagera în conturul malefic ci reflectă mai degrabă o dimensiune..."umanizată". Roberto Alagna a obținut elogii pentru întruchiparea lirică a poetului Hoffmann; Natalie Dessay are un perlaj strălucitor în rolul păpușii Olympia, Leontina Văduva este suavă, sensibilă dar are și note pătimașe ca Antonia în timp ce Sumi Jo degajă o elegantă senzualitate ca Giulietta. Intreaga distribuție solistică iși decupează intervențiile în "punerea în scenă" orchestrală plină de dinamism (chiar și ca tempo-uri) datorată baghetei lui Kent Nagano, la conducerea Ansamblului Operei Naționale din Lyon.

Iata ce vă propune România Muzical la Opera în interpretări de referință, duminică 23 august, de la orele 21.00, marcând cei 75 de ani pe care îi va împlini peste două zile Jose van Dam.