Vocaţia lui Dan Dediu şi-a găsit plenitudinea în arta muzicală din toate direcţiile posibile, de creator şi muzicolog, de pianist şi dirijor, de profesor şi om al cetăţii cu abilităţi administrative uimitoare. De aceea, acum când împlineşte 50 de ani, mi-e greu să găsesc o sintagmă potrivită cu multele sale ipostaze sau să indic reţeta succesului de care se bucură în toată lumea, fără a cădea în locuri comune. Poate că bucuria nedisimulată a cunoaşterii constituie pentru Dan Dediu combustia interioară, iar simţul paradoxului este vector principal în percepţia realităţii. În rest, perseverenţă, luciditate, un talent uriaş, şanse exploatate la maximum, modestie şi o impresionantă operă de autor (peste 160 de opusuri) cu o capacitate empatică deosebită pentru interpreţi şi public.

În 1991 a câştigat Premiul I şi Marele Premiu la Concursul Internaţional de Compoziţie "George Enescu" (cu Simfonia I "Lumini tainice"), iar din 2008 face parte din juriul acestui redutabil concurs. Tot în 1991 se număra printre laureaţii unor prestigioase concursuri de la Ludwigshafen am Rhein, Viena şi Dresda şi a primit Premiul "George Enescu" al Academiei Române pentru Cvartetul de coarde nr. 3 op 22.

Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România l-a premiat în repetate rânduri: 1992 - "Voci de corn dintr-un Recviem necunoscut" op. 19 pentru patru corni; 1995 - "Hyperkardia I" op. 39 pentru orchestră de cameră; 1998 - "Post-ficţiunea" op. 50 operă de cameră pe un libret propriu, ca şi pentru volumul "Dan Constantinescu - esenţe componistice" realizat împreună cu soţia sa, muzicologul Valentina Sandu Dediu; 1999 - "Stabat Mater" pentru cor mixt; 2000 - "Introduceri şi Cântecele ariciului" op. 72 pentru pian; 2001 - "Latebrae" op. 79 pentru vioară, violă şi pian; 2004 - "Grana" op.101 pentru orchestră mare; 2007 - "De tenebrae" op. 116 pentru patru tromboni şi Cvartetul de coarde nr. 4 op 123 "Alphabet in Whirly Music", ca şi Premiul de excelenţă pentru Formaţia Profil, în calitate de director artistic; 2011 - Hypercardia III op. 148 "In memoriam Alfred Schnittke e Edison Denisov" pentru 15 instrumentişti; 2015 - "Febra" op. 138 triplu concert pentru violoncel, flaut, clarinet şi orchestră.

În timpul celor două mandate de rector al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (2008 - 2016), Dan Dediu a izbândit să finalizeze o construcţie nouă, fapt formidabil dacă ne gândim la contextul repetatelor recesiuni de care avem parte; de asemenea a dat o configuraţie aparte festivalului "Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi" de la Bucureşti din postura de director; nu în ultimul rând, este cel mai tânăr deţinător al titlului de "Doctor honoris causa" (2014).

Înainte de toate însă, Dan Dediu se defineşte prin creaţia sa, în care primează gustul rafinat, deschideri către orizonturi literare şi filosofice de anvergură, ca şi expresivitatea versatil angajată între ludic şi tragic.

Vă invit să ascultaţi un portret în cinci episoade (13-17 martie) la Sunete contemporane, începând de la ora 23.30, avându-l ghid pe compozitor.